miercuri, 28 august 2013

Unii mai norocoşi...

cu ceva mai mulţi bani (intre 135 si 950 lei disponibili pentru ceva distracţie)...



ascultă acum aşa ceva...



Într-un fel îmi doresc ca la Bucureşti să nu fie public mult şi încântat, spre dezamăgirea porcilor de capitalişti... Pe partea cealaltă, o aşa desfăşurare de forţe merită atenţie... Zilele trecute eram pe acolo şi mă minunam observând două macarale care urmau să ridice scena imensă... În seara asta am bătut bulevardul Unirii încercând să-mi imaginez care trecător se număra printre fericiţii posesori de bilete şi care îşi adâncea o nemulţumire... Scena, montată, părea de-a dreptul uriaşă iar mulţimea de camioane din zona concertului dădea de înţeles mulţimea echipamentelor de sunet şi lumini aduse aici pentru un spectacol făcut de profesionişti.

Nu am fost niciodată un extramegasuperfan Pink Floyd sau Roger Waters dar ştiu să recunosc măcar din când în când valoarea în artă... În alte împrejurări, acum m-aş fi aflat acolo, nu în faţa calculatorului, punându-mi sare pe rană ascultând câte ceva pe youtube...

----------------------------------------------------

RECOMANDARE CARTE:

Inside out. O istorie personala a Pink Floyd - Nick Mason

O puteti cumpara de AICI

----------------------------------------------------