Pe un grup de pe Facebook s-a discutat recent despre traseele spre Cabana Mălăieşti. Mă bag şi eu în seamă deşi nu îmi e clar de ce. Şi încep să-mi amintesc... Nu o să pot respecta ordinea cronologică dar voi încerca să spun câteva cuvinte despre cât mai multe ture în care am trecut şi pe acolo.
***
Final de iarnă, prin pădure era încă zăpadă destulă, Take Ionescu nu mergea parcurs în siguranţă. Pornesc cu Daniel spre Diham pe triunghi albastru, cotim la stânga pe cruce albastră şi, după o coborâre destul de obositoare şi în zig-zag, trecem râul aproape de întâlnirea cu banda albastră. Facem din nou stânga şi prindem banda albastră. Urcăm lejer prin pădure, privim spre dreapta când se deschide fereastră spre vale, tăiem o poiană cu un bolovan înfipt în dreapta ei, vedem o urmă de urs în potecă. Ajungem în Mălăieşti, privim căldarea încă plină de zăpadă, constatăm că lumea se dă cu schiurile pe acolo, ne uităm la ceas şi o luăm înapoi. Traseu parcurs între două trenuri personale, acum vreo 20 de ani.
***
Vară, cabana încă nu fusese distrusă (oare câţi oameni îşi mai amintesc de perioada în care cabana era distrusă iar cazarea se mai putea rezolva doar la salvamont sau la cort), urc cu Daniel şi cu tata cel mai probabil pe Take Ionescu. Ne cazăm. A doua zi o luăm la vale spre Glăjărie. Puţin sub cabană ne oprim sub un vâlcel spălat pe care exersez cu Daniel mişcarea pe piatră. La bolovanul din poiana de mai jos mai facem puţin pe căţărătorii. Continuăm spre Glăjărie- Diham apoi dăm în Pichetul Roşu pe sub Căpătâna Porcului. Mai departe Poiana Izvoarelor- Buşteni pe trasee mai mult decât clasice.
***
Vara în care Haddaway a avut concert în Bucureşti. Mă întâlnesc la concert cu doi omuleţi care, din vorbă în vorbă, apucă să-mi spună că vor la munte. Le propun să mergem în Mălăieşti unde se anunţase un festival de chităreală şi alte cele... Nu mai ştiu pe unde am urcat cu Daniel şi cei doi. La Mălăieşti era plin. Cu dormitul în sala de mese lumea nu părea să fie de acord. Continuăm spre Omu dar turiştii care coborau ne anunţă că nici acolo nu avem şanse la cazare. Se apropia întunericul, unul dintre partenerii de tură deja se simţea nesigur în adidaşi, vântul se anunţa puternic sus. Decidem să ne întoarcem, ne facem loc în sala de mese de la Mălăieşti, încercăm să dormim rezemaţi de peretele încăperii în timp ce lângă noi se cânta din chitări şi fluier. Cred că cineva abordase şi un cântec al Mariei Tănase. Încerc să mă ajut cu o cafea dar sunt nevoit să renunţ după câteva înghiţituri. Era mult prea amară... Odată cu primele semne de lumină dăm să ieşim din cabană cu gând să plecăm cât mai repede pe Take Ionescu. Cineva de la cabană (sau Salvamont) ne vede şi ne sfătuieşte să mai aşteptăm o vreme, până se luminează poteca suficient cât să mergem în siguranţă. Ascultăm sfatul. Parcurgem în siguranţă Take Ionescu, continuăm spre Poiana Izvoarelor- Buşteni.
***
Zimmer vrea în Mălăieşti. Plec cu el şi cu un vecin de-al lui, grupul completându-se cu Daniel. Eram doi oameni cât de cât cu experienţă la doi oameni mai puţin antrenaţi şi obişnuiţi cu muntele. Urcăm Take Ionescu, ajungem devreme în Mălăieşti, Zimmer sugerează să urcăm la Omu prin Brâna Caprelor. Aşa facem! Ne prinde noaptea pe Bucşoiul Mare la ceva distanţă de Omu. Dinspre Piatra Craiului se auzeau tunete. Zimmer se grăbea să ajungă la Omu, vecinul era răpus de oboseală. Rupem grupul. Daniel continuă spre Omu cu Zimmer, eu rămân cu vecinul. Stabilim că Daniel va anunţa Salvamontul la Omu să vină după partea a doua a grupului. Încerc să-l urnesc pe vecin dar el pare înţepenit de oboseală, de frig, de spaimă. Se îmbracă mai gros scoţând diverse din raniţa lui militărească. Constat cu uimire că omul îşi pusese şosetele de schimb într-o imensă cutie de table. Eu sufeream în mai mică măsură de frig aşa că rămân în pantaloni scurţi, preocupat mai degrabă de ajungerea în siguranţă la Omu decât de disconfortul termic. Până la urmă nu vine Salvamontul de la Omu, în schimb apare Daniel. Ia în spate rucsacul vecinului şi reuşim să ajungem la Omu, la o oră imposibilă. Zimmer deja ocupase pe podeaua sălii de mese două locuri, Daniel cu vecinul urmând să doarmă pe culoarul spre dormitoare. Peste noapte Daniel conduce domnişoare nedotate cu lanternă către toaleta situată în spatele cabanei. Romantic! :)
A doua zi mergem în Babele. Facem popas la cabană apoi, din cauza ploii, ne retragem spre Buşteni cu telecabina.
***
Vara 1995, urcăm la Mălăieşti cu cortul, trei oameni, eu, Daniel şi Ştefan. Pentru a doua zi aveam planuri mari, refacerea Văii Morarului.
Dimineaţă coborâm spre Pichetul Roşu unde ni se alătură Cristi. Urcăm Valea Morarului, traseu pe care eu tot dau cu genunchii de stânci. Ajungem în Omu, ne întoarcem la cortul lăsat montat sub versantul Bucşoiului Mare lângă cabana Mălăieşti, dormim.
A treia zi coborâm spre Glăjărie, prindem crucea galbenă spre Poiana Frăsinetului, ocolim Dihamul şi continuăm spre Predeal
***
Vara 2004. Urc pe Take Ionescu cu Roxana. Ajungem devreme în Mălăieşti aşa că mi se propune să continuăm. Urcăm până la Omu, stăm o vreme la cabană apoi coborâm sub Mecetul Turcesc şi punem cortul. Dârdâim toată noaptea din cauza echipamentului ieftin, vechi, uzat.
A doua zi o luăm spre Bran pe Ciubotea, singura coborâre spre Bran pe care o mai făcusem.
***
Vara 2009. Urc cu Alex pe Take Ionescu. Eu pun cortul peste vale de Mălăieşti, el rămâne la cabană. A doua zi coborâm pe Glăjărie- Diham- Buşteni.
***
Vara 2015. Revin pe Take Ionescu într-o tură de o zi. Mă întorc din zona La Prepeleac. Detalii, aici.
***
Nu garantez că acestea sunt toate turele mele care au legătură cu cabana Mălăieşti dar, cel puţin pe moment, nu îmi amintesc de altele...
La final, vă sugerez un magazin de unde puteţi comanda echipament de munte.
