Grevă la metrou, efecte colaterale

Despre felul în care am ajuns azi la birou voi scrie mai târziu. Acum mă leg de un mic incident banal cu un subşef care gândea în numele unui mare şef.

Întreabă a cui e bicicleta parcată în biroul meu. A mea, fireşte! Sugerează că ar putea deranja pe cineva şi că aş putea s-o parchez în depozit. Nu se poate, fireşte! Depozitul se închide la 6 fără câteva minute iar eu plec mai mereu mult după 6. Vin şi plec pe bicicletă, de plăcere sau când mă obligă câte-o grevă. Dă înapoi şi afirmă că l-ar putea deranja pe directorul general care patrula prin firmă. Zic că, dacă se va demonstra că bicicleta mea îl deranjează, voi cere să vin la muncă cu maşina directorului general (care, întâmplător,mi-e aproape vecin) în zilele cu grevă la metrou.

Mă întărât şi continui să vorbesc... Aş pedala mai des până la birou pentru că, mergând lejer până aici, fac mai puţin decât cu metroul sau tramvaiul. Dar pentru a pedala trebuie să fii alimentat cumva. Ca să te alimentezi cumva este nevoie de un salariu bun. Iar faptul că am un salariu mizerabil l-aş reproşa şefilor oricând mi s-ar ivi ocazia.

Subşeful dă înapoi lăsând impresia că într-adevăr nu făcuse altceva decât să "ghicească gândurile" generalului.

Terminăm discuţia fără a rămâne certaţi. Parcă am şi glumit un pic. Totuşi, peste toate astea, pe lângă discriminarea (sau cum s-o putea numi situaţia asta) indusă de absenţa rastelurilor pentru bicicletă în firmă (parcare există, aşa cum e, mai mică sau mai mare, mai eficient sau mai prost folosită), rămâne problema banilor. Încerc să-mi dau seama de câteva zile câte chestii inutile am cumpărat luna asta, câutând (am prea multă bunăvoinţă, ştiu) un alt motiv pentru faptul că, după ce am scăzut cheltuielile absolut necesare, m-am trezit având în buzunar 50 de lei de cheltuit în 2 săptămâni. Motivul real este că, deşi muncesc şi sunt competent, sunt plătit mult prea prost...

Genul de incidente banale, absurde, stupide, tembele de-a dreptul, incidente care, din păcate, încă mă deranjează... Incidente care, în plus, mă fac să mă gândesc la una din realele probleme cu care mă confrunt...

Şi când singura ofertă pentru a-ţi suplimenta veniturile vine dintr-o direcţie în care ţi-ai demonstrat în urmă cu câţiva ani că eşti prea puţin competent ca să merite să intri din nou în acel sistem te cam apucă furia, disperarea, tristeţea... Iar toate astea sfârşesc apoi într-un extrem de neplăcut sentiment de neputinţă.

Ce să le faci???