Ce mă bucură?

Sunt perioade mai dificile în care mă mai bucură destul de puţine lucruri. Pentru că trec printr-o astfel de perioadă, m-am surprins zilele trecute întrebându-mă ce mă poate face să zâmbesc în astfel de zile. A rezultat o listă care arată cam aşa:

Zâmbesc când văd pe stradă un biciclist. Mă bucur mai mult când sesizez o bicicletă eficient echipată sau când în şa sesizez o tânără cu înfăţişare plăcută.

Zâmbesc când văd pe stradă un om cu chitara în spate.

Zâmbesc când aud un copil spunând cine ştie ce năzbâtie.

Zâmbesc când văd o persoană cu o carte pe care am citit-o şi care mi-a lăsat amintiri plăcute, de exemplu Iubirile caraghioase ale lui Milan Kundera. Zâmbesc când văd în mâna cuiva exact cartea pe care o citesc în prezent (cu ani în urmă mi s-a întâmplat asta în timp ce, la sugestia unei fiinţe plăcute, citeam Magicianul lui Fowles)

În alte împrejurări aş mai fi pus pe listă zâmbetul care urma uneori după ce vedeam o femeie frumoasă dar acum lucrurile sunt puţin mai complicate la nivel cognitiv iar o astfel de imagine nu mă mai bucură la fel de constant ca altădată.