Nevoia de a admira (1)

O gară în miez de noapte, o femeie nevăzătoare, un tren. Nevăzătoarea urcă întâmplător în tren înaintea noastră. Ea, poate pentru că e obișnuită de la muncă să ajute oameni aflați în dificultate sau pentru că e obișnuită să fie om înainte de toate (prefer să cred în a doua variantă) ghidează nevăzătoarea și o ajută să-și ocupe locul.

Eu, în urma ei, mă întreb ce simțuri trebuie să ai pentru a interacționa eficient cu omul aflat în nevoie. Dacă eram în locul ei, fie nu observam nevăzătoarea, fie o ignoram total neinteresat de subiect, fie, puțin probabil, aș fi intenționat să ajut dar nu aș fi știut cum.

Întâmplarea asta face din ea un om mai bun ca mine și mă face să mă bucur că mi-a intrat în viață și să-i admir capacitatea de a se descurca în situații mai puțin comode.