joi, 27 iunie 2013

De ce nu-mi plac câinii (3)

Un trotuar, o farmacie, un câine. Până aici nimic din cale afară de exagerat. Exagerarea a apărut atunci când patrupedul cu pricina şi-a adus aminte că are nevoie urgentă de o toaletă ecologică şi... a confundat bucata de asfalt de la intrarea în farmacie cu toaleta în care s-a eliberat de câteva grăuncioare maro...

Patrupedul era de rasă, din farmacie părea să-l privească cineva, stăpânul probabil. Care stăpân sunt convins că după ce şi-a cumpărat medicamentele necesare (pentru diaree sau constipaţie probabil) şi-a luat potaia şi şi-a văzut de drum fără a curăţa trotuarul.

Şi în acest caz aş da la gunoi atât omul cât şi animalul...

miercuri, 26 iunie 2013

De ce nu-mi plac câinii (2)

Un nene îşi plimbă câinele de rasă într-o porţiune de trotuar cu restaurante înşirate. Lângă restaurante, vase cu plante. Pentru ce-s bune plantele? Pentru impresia artistică, ar zice unii. Pentru a fi udate, ar zice alţii.

De un pic altă părere a fost câinele care mi-a arătat că plantele de lângă restaurant sunt numai bune pentru a urina pe ele.

Cred că mi s-ar părea teribil de "drăguţ" să iau masa într-o astfel de cârciumă şi, la doi paşi de mine, să văd o potaie urinând.

În cazul acesta aş arunca la gunoi atât patrupedul cât şi bipedul...

marți, 25 iunie 2013

De ce nu-mi plac câinii (1)

Un oarecare colţ de stradă, un om pe role. Omul face o curbă la 90 de grade, fără să poată vedea ce-l aşteaptă după colţ. Iar după colţ stătea la pândă un căţel bezmetic care a fost la un pas să ajungă sub role. Doar o manevră inspirată a omului a făcut ca acea curbă să nu facă două victime, una bipedă, una patrupedă.

Şi dacă pentru om mi-ar fi părut rău, pentru patruped nu aş fi avut nici cel mai mic regret...

miercuri, 12 iunie 2013

Ordinul Smaranda 2013

În week-end s-a desfăşurat, tot în Parcul Izvor, o nouă ediţie a Ordinului Smaranda. De data asta am aflat întâmplător, într-o emisiune de ştiri, după ce se desfăşurase competiţia. Chiar dacă aş fi aflat din timp, date fiind condiţiile meteo nu tocmai plăcute şi starea de spirit mult mai proastă decât cea de anul trecut, aproximativ pe vremea asta, era puţin probabil să asist la concurs. Asta poate şi pentru faptul că, anul trecut, m-a nemulţumit ideea că, din niciun punct de vedere, nu aş putea face la rândul meu paraşutism. Chiar dacă aş visa la asta, m-aş trezi repede depăşit de situaţie, atât din punct de vedere al pregătirii fizice şi psihice cât şi a situaţiei financiare incompatibile cu astfel de năzuinţe.

Despre concursul de anul acesta puteţi citi aici iar despre felul în care am perceput eu ediţia de anul trecut puteţi citi aici.