Jos este poziţia mea obişnuită. Nimic nou, dat fiind că niciodată nu m-am simţit pe cele mai înalte culmi. Ajung uneori să-i urăsc pe acei oameni (puţini, nu cred că aş putea numi mai mult de 10) care, pe termen scurt, păreau să mă susţină. S-a dovedit de fiecare dată că mă susţineau pe mine doar pentru că, fiecare în parte, avea probleme de care dorea să uite. Deci mă susţineau pe mine doar pentru a aduna resurse pentru a ieşi, curând din lumea mea în care, accidental, intraseră. Iar când au ieşit... definitiv au ieşit. Nu reuşesc să adun în jurul meu decât frustraţi. :)
Nu mai dau doi lei pe ideea de suflet bun. Toţi, mai puţin eu (nu pentru că nu aş vrea, doar pentru că NU POT), suntem nişte mizerabili oportunişti.
Urăsc clipa în care, din contopirea unui spermatozoid cu un ovul, am apărut eu.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Consider ca fiecare ( si te includ aici ) castiga sau pierde ceva din orice interactiune- fie ca e constient de asta sau nu.Cand castigi nu te vezi oportunist dar cand castiga altii le vezi oportunismul.Lucrez acum pe o teorie sociolingvistica in care se cuantifica interactiunile tocmai prin prisma castigurilor care deriva din ele si realizez ca nu exista interactiune dezinteresata si ca ceea ce am invatat la facultatea de finante aplic la doctoratul in lingvistica :))))
RăspundețiȘtergerecomplet pe langa subiect :postarea asta mi-a adus aminte de momentele in care iti spuneam ca am si eu roxana mea :D
Finante- lingvistica... Interesant parteneriat. :)
RăspundețiȘtergereCat despre "pe langa subiect", (re)caderea nu se refera musai la ea... Desi, mai devreme, avand un ":(" in statusul de messenger, o prietena s-a repezit sa scrie: " salut nu din nou Roxana"