Limbaj

Dimineaţă, în drum spre birou, în metrou. Rar fac asta dar uite-mă aşezat pe un scaun. Lângă mine se aşează mai târziu o ea care poate nu mi-ar fi reţinut atenţia dacă nu ar fi trădat o oarecare agitaţie. A fost o călătorie plină de atingeri. Ba un mâner de geantă, ba o mână care aranja fusta, un cot, chestii... Nu m-au deranjat deloc chestiile astea, ba poate chiar mi-au plăcut un pic dacă ţinem cont de faptul că, în viteză, mi-am aruncat o privire către genunchii ei... Când a venit vremea să cobor am constatat că ea rămâne aşezată. Am privit-o un pic şi am constatat că nu arată rău deloc. De data asta o carte mi-a captat atenţia mai mult decât o femeie...

Mai târziu îmi vine mie rândul să fiu agitat. Cobor din metrou, urc rapid la suprafaţă, bag viteză pe stradă, mă împiedic şi mă redresez imediat. Aud că mă strigă cineva din spate, mă-ntprc, o aştept o secundă, mergem împreună până la firmă. Probabil mă-mpiedicasem exact când am trecut pe lângă ea. :))

Iar peste zi... nu mi-a mai zis nimeni să ridic mâinile sus. :D

În schimb mi-au cam venit dracii aseară din cauza unei e-conversaţii care nu pricep unde dorea să ajungă... Adevărul e că sunt limbaje pe care nu le înţeleg... Sunt chestii pe care trebuie să mi le desenezi ca să înţeleg ce vrei (să spui).