Azi ratat...

Dacă m-aş fi trezit devreme programul zilei ar fi fost încărcat...

Dar m-am trezit târziu şi am renunţat la programul de cumpărături gândit aseară.

Următorul plan zicea să dau o fugă la birou pentru a pune puţină ordine în acte.

Dar s-a făcut şi pentru asta târziu şi am rămas acasă.

Mi-am dat apoi seama că nu mă simt deloc bine dacă rămân toată ziua acasă. În definitiv acasă nu mă simt acasă. În definitiv acasă e doar locul în care dorm, uneori mănânc, îmi ţin lucrurile mai mult sau mai puţin inutile, lovesc tastatura în scopuri ceva mai intime decât în momentele moarte de la muncă şi... cam atât. Acasă nu mă simt acasă. De fapt nicăieri nu mă simt acasă. Nici măcar în propriul trup...

Plec deci... n-am chef de bicicletă aşa că merg spre metrou. Ajung la Unirii, mă opresc să iau nişte gogoşi apoi pornesc uşor spre Universitate. Pe drum am senzaţia că e plin centrul de poliţie. De parcă ceva s-ar fi întâmplat sau ar urma să se întâmple. Până să ajung sesizez traversând piaţa câteva maşini de pompieri. Cine ştie ce şi unde s-o fi întâmplat... Un pic mai târziu trece şi o maşină de descarcerare. Iar o fi fost subiect "tare" pe la ştiri...

Mă-ndrept spre Cişmigiu. Aici, insule de bine... Tineri cu chitări şi biciclete cântând pe iarbă. Biciclişti cu biciclete închiriate de la cicloteque plimbându-se prin parc. Fac o tură de lac apoi ies din parc şi mă-ntorc spre casă. Mă gândeam să rămân pe undeva să beau o bere dar am renunţat la idee.

Ajung acasă cu provizia de stare de bine epuizată. O zi urâtă. :(