Pentru început îi adresez scuze lui Vulupe, unul din susţinătorii acţiunii.
Pe cât de încântat de idee eram zilele trecute când îmi anunţam prezenţa la Lecturi Urbane, pe atât de blegit m-a găsit seara trecută. Faptul că am reuşit să citesc un mesaj care suna mai plăcut decât îmi imaginam, faptul că am reuşit să-i răspund la prima citire (evitând evitările care-mi sunt caracteristice), ei bine, lucrurile astea nu au reuşit să mă relaxeze prea mult.
Prin urmare, deşi am plecat de la birou la ora potrivită, n-am participat la Lecturi Urbane. Chestia asta se constituie într-un nou reper important al existenţei mele. Un reper care seamănă cu cel de care mi-am amintit zilele trecute, un reper pus acum vreo 5 ani... Aş vrea să caut acum acel mesaj, pe care sper să-l mai am, în care descriam problema şi primeam un răspuns. Dar datorită filtrelor şi filtruleţelor din firmă va trebui să caut de-acasă textul şi... acasă nu prea mai am chef de căutat ajungând deja obosit după agitaţia zilei...
Să încercăm totuşi să readucem amintiri şi gânduri mai proaspete. Plec deci din firmă, mă opresc să mă alimentez, mănânc în metrou, ajung la Unirii 2. [Later edit: Mă salută un tip pe care, contrar obiceiului pe care mi-l formasem pentru situaţiile în care nu recunoşteam persoana care mă aborda, nu-l mai întreb de unde ne ştim. Mi-am dat seama totuşi că este vorba de o cunoştinţă recentă pentru că mă-ntreba de ieşiri pe bicicletă. Cred că şi întâlnirea asta m-a agitat un pic.] Scotocesc prin rucsac după carte, mă îndrept spre Unirii 1, cobor pe peron, în prima fază nu observ nimic ciudat, mă plimb pe toată lungimea peronului în căutarea unui chip (nu, nu acel chip care alt traseu), în trecere observ un grup compact, depăşesc grupul fără să arunc priviri insistente (ba chiar evitând să privesc acei oameni), ajung la capătul peronului, mă întorc, mă gândesc să plec acasă... N-o fac, iau primul metrou spre Dristor 2, este ora 19:02.
Pe cât de încântat de idee eram zilele trecute când îmi anunţam prezenţa la Lecturi Urbane, pe atât de blegit m-a găsit seara trecută. Faptul că am reuşit să citesc un mesaj care suna mai plăcut decât îmi imaginam, faptul că am reuşit să-i răspund la prima citire (evitând evitările care-mi sunt caracteristice), ei bine, lucrurile astea nu au reuşit să mă relaxeze prea mult.
Prin urmare, deşi am plecat de la birou la ora potrivită, n-am participat la Lecturi Urbane. Chestia asta se constituie într-un nou reper important al existenţei mele. Un reper care seamănă cu cel de care mi-am amintit zilele trecute, un reper pus acum vreo 5 ani... Aş vrea să caut acum acel mesaj, pe care sper să-l mai am, în care descriam problema şi primeam un răspuns. Dar datorită filtrelor şi filtruleţelor din firmă va trebui să caut de-acasă textul şi... acasă nu prea mai am chef de căutat ajungând deja obosit după agitaţia zilei...
Să încercăm totuşi să readucem amintiri şi gânduri mai proaspete. Plec deci din firmă, mă opresc să mă alimentez, mănânc în metrou, ajung la Unirii 2. [Later edit: Mă salută un tip pe care, contrar obiceiului pe care mi-l formasem pentru situaţiile în care nu recunoşteam persoana care mă aborda, nu-l mai întreb de unde ne ştim. Mi-am dat seama totuşi că este vorba de o cunoştinţă recentă pentru că mă-ntreba de ieşiri pe bicicletă. Cred că şi întâlnirea asta m-a agitat un pic.] Scotocesc prin rucsac după carte, mă îndrept spre Unirii 1, cobor pe peron, în prima fază nu observ nimic ciudat, mă plimb pe toată lungimea peronului în căutarea unui chip (nu, nu acel chip care alt traseu), în trecere observ un grup compact, depăşesc grupul fără să arunc priviri insistente (ba chiar evitând să privesc acei oameni), ajung la capătul peronului, mă întorc, mă gândesc să plec acasă... N-o fac, iau primul metrou spre Dristor 2, este ora 19:02.
Mă apuc să citesc, îmi dau seama că grupul Lecturi Urbane nu a urcat în acel metrou, mă gândesc să cobor câteva staţii mai târziu şi să-i caut în următorul metrou în ideea de a mă alătura lor chiar şi mai târziu. Continui să citesc, deodată nu mă mai pot concentra, pun cartea în rucsac, ajung pe bucata de drum pe care o "împart" cu ea, devin atent, nu apare, mă uit la ceas, aş putea să aştept un pic dar renunţ la idee.
Cobor la Dristor 2, trec în Dristor 1, aici un alt grup masiv, sesizez la timp că tot despre Lecturi Urbane este vorba, mă "ascund", ei urcă în metroul de Unirii (probabil grupul s-a împărţit în două, o parte plecând spre Dristor 2, cealaltă spre Dristor 1... cine ştie? voi afla probabil de pe blogurile care oglindesc evenimentul), eu plec spre graniţa Bucureştiului cu porumbul...
Mă-ntreb ce m-a făcut să nu mă lipesc de grup, nu-mi pot da un răspuns rezonabil, mai trec o poziţie pe lista ocaziilor în care comportamentul meu a fost dezadaptat, simt vină, regret, o oarecare jenă, ajung acasă privind în pământ, fără poftă de mâncare, supărat... Supărat poate şi pe faptul că nu am trecut prin Mojo pentru seara Beatles... Am dormit agitat...
Azi îmi propusesem să finalizez repede postarea asta în încercarea de a descrie cât mai exact ce am făcut şi simţit ieri. Ca şi în alte ocazii de acest gen, înainte de a mă apuca de scris, mi-am aruncat o privire pe alte bloguri. Iar pe al meu am revenit târziu.
Între timp, printre chestii triste sau haioase, am văzut care este invitata serii Folk frate. Zoia Alecu... o voce faină, o fiinţă care a avut un recital superb acum câteva săptămâni, la teatrul de vară (ăla din parcul de lângă stadionul Lia Manoliu), în ziua de după încercarea de recital Olăraşu din Iron City. Ziua în care am avut plăcerea s-o cunosc pe Mi, fiinţă pe care am reîntâlnit-o în evarză la acea seară carpaţi.
Deci 25 noiembrie 2009, ora 21:43, Iron City, Zoia Alecu. Dat fiind că voi fi aproape de centru pe la 21:00, mi-aş face drum şi prin Iron City pentru un recital fain (cred că va fi 15 lei intrarea) şi o bere... Asta aşa, că tot s-au făcut 4 săptămâni fără seri folk la care să fi mers... Nu pot sta chiar tot timpul concentrat, trebuie să mă mai şi relaxez din când în când...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu