Melancolii de căţeluş...

Aproape odată cu ninsoarea mi-a trecut prin cap... Nu, nu un glonţ! :D M-a vizitat o amintire din preajma Crăciunului 2003... Viscol, trenuri anulate, întârzieri, aproape imposibil să pleci din Bucureşti... Sun, răspunde, e supărată, mă-ntreabă dacă pot suna în 5 minute. Închid, sun din nou, ajunsese în casă, îmi povesteşte că îngheţase interfonul şi nu mai reuşea să-i citească cartela de acces... A doua zi ne vedeam înainte de plecarea ei din Bucureşti. Stranie coincidenţă, cam la aceiaşi oră cu ea, pleca din oraş şi cealaltă fiinţă cu care, chiar şi acum, o asociez. Şi uite cum, o "metaforă" fuge, în timp, către concret... "Nu pare să alerge după <obiective turistice>" s-a transformat în concrete dovezi ale trecerii ei pe la diverse obiective turistice...

2004, probabil... cam pe vremea asta... îmi spune că tocmai şi-a downloadat nişte colinde pentru a intra în spiritul sărbătorilor...

Au trecut ani...

Lăsăm astfel de amintiri să treacă. În momentul acesta chiar nu le sesizez sensul...