Pedalez prin Bucureşti...

pentru a contribui la lupta împotriva schimbărilor climatice.

Cam acesta era mesajul pe care l-am transmis în Piaţa Constituţiei, noi, grupul de câteva zeci de biciclişti adunaţi acolo la 14:30.

Lăsând la o parte faptul că nu m-aş mai fi văzut activist ecologist după isprava de acum câţiva ani (culmea, cam pe vremea asta) de la Agricultură şi după participarea la dezbaterea despre Roşia Montană (în care, simpatică amintire, grupul anti-RMGC a fost categorisit de grupul minerilor supăraţi ca fiind un grup de homosexuali beţivi :D), am mers acolo fără să fi înţeles înainte foarte exact despre ce este vorba. Dar dacă era întâlnire a bicicliştilor, cel puţin în principiu, suna bine. Faptul că urma să ne revedem acolo cu Andrei (se pare că el n-a mai ajuns) era un element în plus care să mă facă să ies din nou din casă după necesara "plimbare" de dimineaţă. Despre această ieşire de dimineaţă aş putea povesti doar câtorva persoane care ştiu povestea. Dar sincer să fiu n-am niciun chef să povestesc despre asta.

Ajungem acolo cu oarecare întârziere pentru că plecasem târziu de acasă şi, în plus, undeva pe la Piaţa Muncii (loc blestemat sau simplă întâmplare? :D), am făcut pană de lanţ. Mai exact, mi-a căzut din nou lanţul dar, de data asta, a intrat bine între pedalier şi cadru, încălecându-se chiar. Dacă aş fi fost singur aş fi luat-o frumos pe lângă bicicletă până acasă pentru că-mi dădusem destul de repede seama că lanţul nu putea fi pus la loc la fel de uşor ca în precedentele ocazii. Dar fiind cu Daniel, acesta s-a dovedit mai tare ca fierul şi a readus lanţul la locul lui.

Ajungem la Casa Poporului şi găsim acolo un grup de oameni în care am recunoscut destule chipuri întâlnite şi în ciclopromenada nocturnă, ciclotura de toamnă, ziua fără maşini, ziua bicicletei. Printre ei, nelipsitul Dinu Lazăr. Nu înţelegem ce se doreşte a fi făcut acolo dar nu plecăm. Începem să ne învârtim în jurul grupului compact de biciclişti ca să nu ne prindă frigul. Asta până când organizatorii au sunat adunarea în spatele banner-ului susţinut de două biciclete. Cu oarecare greutate iată-ne adunaţi. A urmat transmiterea mesajului pe care l-am repetat de câteva ori în încercarea ca măcar odată să iasă suficient de bine încât să poată fi transmis la Copenhaga la reuniunea care începe luni. Ei bine, sub comanda "dirijorului" Geo până la urmă am reuşit să ne sincronizăm vocile iar rezultatul filmat ar trebui să sune/ arate bine. Eu, prins în dinamica mulţimii, am ocupat un loc cu vizibilitate mult prea mare faţă de cea cu care sunt obişnuit...

Deci, repetăm:

Pedalez prin Bucureşti pentru a contribui la lupta împotriva schimbărilor climatice.

OK! Terminăm cu filmarea mesajului, se cere apoi adunarea fetelor pentru a se demonstra că sunt multe şi ele (ei bine, toate plimbările în grup de până acum au demonstrat că Bucureştiul are o grămadă de amatoare de plimbări pe bicicletă), se continuă cu învârtitul în jurul cozii, cu pozele, cu filmările.

O voce sugerează să plecăm apoi către Grădina Zoologică. Date fiind ora târzie şi lipsa amatorilor pentru o plimbare în acea direcţie se pare că s-a renunţat la idee.

O altă voce sugerează să ne retragem spre case în grupuri mici pentru că "speriaţii ăia de pe margine ar putea să se ia de noi altfel". Mai târziu, o maşină cu doi "speriaţi" opreşte chiar lângă mine, aceştia încercând să afle dacă mai stăm mult acolo şi dacă ne vom retrage fiecare pe drumul său. Am răspuns ambelor întrebări cu "nu ştiu". Mi s-a părut cel mai adecvat răspuns, mai potrivit decât "întreabă organizatorii" sau orice altceva. Totuşi, mă enervează un pic genul acesta de oameni care suspectează că o întâlnire între prieteni ar putea degenera într-o problemă de orice natură.

Treptat s-a spart gaşca. Eu cu Daniel am pornit spre IOR şi, până să se lase întunericul, ne-am dat pe acolo.

Apoi ne-am întors acasă, am mâncat şi am continuat cu chestiile domestice... Banal...

Revenind la întâlnirea de la Casa Poporului, am fost surprins de absenţa cunoscuţilor din Greenpeace. Evenimentul era cât se poate de ecologist şi mă gândeam că putea beneficia şi de suportul lor.