La an nou, club nou dar tot cu Emeric Imre!

Duminică şi luni discut cu Sorin care spune că sunt şanse mari să ajungă şi el în MoJo, la Imre. Luni deja afirmam că sunt 99,99(9) şanse să merg şi eu aşa că ieri, după ce am verificat ultimele comentarii la tură, pe la 7 seara, plecam de la birou spre centru.

Aproape de 8 eram la intrarea pe Gabroveni, merg până la capătul străzii şi... ia-l pe MoJo de unde nu-i! Nicio problemă! Mai dăm o tură că nu era deloc târziu, iar zăpada care cădea oferea un spectacol plăcut. Mă uit mai atent şi găsesc locul.

Intru şi, surpriză!, găsesc un spaţiu destul de vast care s-a dovedit a avea trei nivele. Urc şi sesizez că e prea linişte. Cobor şi, îndreptându-mă spre bar cu gând să întreb unde cântă Imre, sunt întâmpinat cu "Vă pot ajuta cu ceva?".

Sunt îndrumat către subsol, cobor scara în spirală lungă de nu se mai termină. Jos găsesc un spaţiu larg, înalt, nu foarte populat. Până să ajung la bar mă reperează oamenii de la E- Folk. Aflu că trenul cu care urmează să ajungă Imre are întârziere, concertul urmând să înceapă din cauza asta mai târziu decât era planificat. Curând am o senzaţie puternică: deşi nu-mi amintesc de unde, sunt convins că ştiu unul din tipii cu care mă intersectez. Mai târziu mi-am dat seama că este foarte probabil să fie o situaţie din categoria prieten al prietenului prietenului...

Până la sosirea invitatului serii timpul a trecut destul de repede şi plăcut. Bere discuţii, aflu o grămadă de lucruri de la organizatori. Printre altele, mi se atrage atenţia asupra instalaţiei de sonorizare din MoJo, instalaţie care poate înregistra prestaţiile live la o calitate foarte bună. Chiar am avut ocazia să ascult un fragment înregistrat astfel şi... sună fain! Întreb dacă şi-a manifestat vreun artist intenţia de a înregistra un album pe baza sunetului preluat din MoJo. Venind vorba de fum de ţigară mi-am amintit de eforturile pe care le făcea Edi pentru a păstra atmosfera respirabilă în clubul în care, cam cu un an în urmă, debutaseră serile E-Folk. Mi se spune că aici aerisirea este bună, la finalul concertului a trebuit să ajung şi eu la concluzia asta dat fiind că fumătorii din club aproape că nu se simţeau deşi existau în număr destul de mare. Deci, dacă eşti sensibil la fum dar vrei să asculţi folk, MoJo pare o alegere foarte bună.

Aflu că, marţea următoare (26 ianuarie), este invitat Dinu Olăraşu cu deschidere asigurată de Cătălina Beţa. Sper să ajung şi eu acolo nu de alta dar atât Cătălina cât şi Dinu au piese care-mi sunt dragi.

Reîntâlnesc oameni pe care-i simpatizez. Printre ei, Ştefan pe care nu-l mai văzusem de o grămadă de vreme. Totuşi, acum nişte săptămâni, la adunarea carpaţi.org din e.varză, am avut senzaţia că-l văd şi pe el dar a dispărut din raza mea vizuală suficient de repede încât să nu apucăm să ne salutăm.

20:52, Mariana (căreia, câteva minute mai devreme, fusesem tentat să-i povestesc mai exact ce s-a întâmplat în ultimele luni în viaţa mea) trece pe lângă mine anunţând "A venit!".

21:06, Imre urcă pe scenă şi începe cu o piesă pe care n-o ştiam: Două singurătăţi. Alte piese pe care nu le ştiam deloc sau pe care le ascultasem de puţine ori au fost: Decont (pe versurile lui Imre), Ploi (versuri scrise tot de Imre, piesă compusă undeva pe Ştefan cel Mare, introdusă de mărturisirea "iarna este anotimpul meu preferat"), Colindul ursarului (piesă din 1996 compusă pe versurile lui Păunescu), Colind cu sanie (compusă în 1988 pe versurile aceluiaşi Păunescu), o piesă din 1983 pe care nu am apucat s-o notez ("singura piesă pe care o cânt cu capodastru") urmată de încă o piesă necunoscută pentru mine, Balcaniada, o baladă maramureşană pe versurile lui Ion Voicu, În mii şi mii şi mii (asta apucasem să o ascult pe youtube, într-o postare făcută de Mi), Dincolo. Cam astea au fost, pentru mine, noutăţile.

S-au mai cântat Jurământ (piesă după care Imi a precizat că a stat aproape 10 ore pe tren între Cluj şi Bucureşti), Ramuri de lumină, Of, Doamne ceaţa e târzie, Mult prea mult (tot pe versuri Imre), Gara (scrisă, muzică şi text, într-o permisie), Rană şi cuţit, Oraţie de nuntă (piesă pe care am avut senzaţii amestecate şi gânduri la fel, le-am lăsat pe toate să treacă... gânduri intruzive să fie, dacă vor ele neapărat!), Muntele, Povestea cavalerului cu brici. Înainte de pauză s-a cântat Scrisoare supărată după care din public s-a auzit: "De ce nu ai spus că vei cânta Scrisoare supărată? Doream s-o înregistrez.".

Pauza lui Imre a fost cam între 22:15- 22:40. Curând după revenirea lui pe scenă, a cântat Bună varianta rea urmată de o nouă piesă maramureşană cântată împreună cu Cristina Şoloc. Imre îşi ia din nou o mică pauză, Cristina rămâne pe scenă şi, printre altele, produce momentul porno al concertului. :)

Revine Imre şi auzim Nebun de alb urmat de Noapte de unul singur ("Cine ştie, cine ştie? Drumul rătăcit spre tine?"). Ceva mai devreme îl văd în club pe Eugen Avram care, după Insula, îl înlocuieşte pe Imre pe scenă.

Era 23:40 şi auzim Cântec pentru tine (moment în care, în mod straniu, gândul îmi fuge la o tipă măritată), Te-aş înţelege din priviri ("de ce iubirea mea mai există, tristă?") şi, în încheierea minirecitalului Eugen Avram, o piesă care-mi stârneşte amintiri: Fata pe role ("desigur, ea nu ştie ce-a făcut" când mi-a spus "ai şansa vieţii tale, ia-mă de mână!" în timp ce încerca să-şi ţină echilibrul pe role; da, se pare că n-o pot uita de tot, că din când în când simt nevoia restabilirii unei relaţii deşi nevoia asta nu pare să fie chiar o treabă bună).

Peste 15 minute Emeric Imre revine pe scenă şi încheie recitalul său cu Condamnare la toamnă, La 3 şi 14 (versuri Nichita Stănescu), Război ("nimic nu mai înseamnă noi"), repetarea Scrisorii supărate (care este de data asta înregistrată, cu ocazia asta piesa asta a beneficiat şi de o coregrafie drăguţă) terminând cu "iubindu-te fără de moarte...".

00:18, urcă şi Ovidiu Mihăilescu pe scenă (despre el nu ştiam până acum că a locuit o vreme în Cluj), cântă Cipilica şi Lili după care, la 00:25, concertul se termină.

Ies curând din club, ajung în bulevard, nu mă lovesc de taxiuri aşa că o iau uşor pe jos spre casă. În pasaj la Universitate îmi reamintesc de expoziţia foto L` Oreal unde, mai devreme, observasem o poză tare aiurea reprezentând, sub titlul Babele, doar una dintre babe încadrată împreună cu alte stânci.

Deşi aveam senzaţia că am mers tare încet, am ajuns după fix 100 minute acasă. La 02:05 eram în casă, la 02:30 deja adormeam.

Cam aşa s-a derulat prima mea ieşire în Club MoJo. Chiar îi spuneam lui Sorin că simt nevoia să încerc o cârciumă nouă şi... uite că m-am simţit bine în ea. Ceea ce vă doresc şi vouă, în fiecare marţi, la serile E- Folk!

Ca o concluzie, a fost primul concert Emeric Imre sau Emeric Set la care particip în care nu s-a cântat Ilie de la sculărie.

Galeria foto bănuiesc că va apărea, ca de obicei, pe www.e-folk.ro