În zona Unirii, pe la prânz, un moment enervant strecurat între minutele în care am ascultat pianul instalat în staţia de metrou. Faină iniţiativa asta cu transformarea staţiei de metrou de la Unirii care, cam sâmbătă de sâmbătă (cred că, în ultimele luni, de fiecare dată când am ajuns sâmbătă pe la prânz la Unirii acolo se petrecea un moment cultural) găzduieşte ba teatru, ba un mic concert de muzică clasică.
Enervarea a venit auzind un moş idiot, vânzător ambulant, care făcea o generalizare gen: Tinerii nu sunt interesaţi să ia puterea în România pentru că se mulţumesc cu ce primesc de la părinţi. Ei bine, aici consider eu că există două erori de gândire. În primul rând cred că e aproape imposibil să iei puterea din mâna puternicilor de alaltăieri, ieri şi azi. În al doilea rând, nu cred că majoritatea tinerilor se mulţumesc cu ce primesc (dacă primesc) de la părinţi.
Mai târziu, după un popas acasă, mi-am luat slipul şi cearceaful şi am fugit în Parcul Tineretului să văd dacă, pentru vara asta, Parcul Tineretului poate reprezenta o variantă la fel de bună sau mai bună decât IOR-ul pentru plajă. Ei bine, se pare că răspunsul e pozitiv. Parcul pare mai mare, densitatea celor ieşiţi la plajă este mai mică, iarba e plăcută, este cât de cât curat. Si singurul inconvenient detectat, care are totuşi şi o parte bună (din cauza asta circulaţia în zonele de plajă e redusă) ar fi faptul că majoritatea zonelor înierbate şi expuse soarelui sunt în pantă. Şi ce pantă! :D Dacă nu eşti cât de cât atent se poate întâmpla să o ia la vale, pe rând, rucsacul, sticla cu apă, cearceaful şi, odată cu el, chiar tu. :)
La intrarea în Tineretului am remarcat mulţimea de biciclete de la I Love Velo pe care pedalau atât de mulţi oameni încât, pentru o clipă, regretând un pic că nu am venit şi eu cu bicicleta, m-am gândit să închiriez şi eu o bicicletă pentru o plimbare prin parc. Până la urmă am renunţat la idee şi am intrat în parc în căutarea zonelor de plajă pe care le remarcasem în turele cu bicicleta. Chiar mă gândeam în plimbările cu bicicleta prin parc că nu este recomandat să priveşti din şa oamenii aflaţi la plajă pentru că se poate întâmpla să-ţi rămână fixată privirea pe un trup frumos şi, neatent, să tragi o porţie de downhill pe nepregătite. :)
Îmi găsesc un loc, oarecum izolat între nişte bălării, cu o plantă cu spini la cap, întind cearceaful, mă dezbrac, scot bidonul de Nestea (pe care, gol, l-am luat înapoi cu mine şi l-am aruncat într-un container de colectare selectivă), îmi pregătesc cartea (pentru că mi-a oferit surprize interesante îmi propun să scriu zilele următoare şi despre cartea pe care o citesc în prezent) şi, vreo două ore, cu ceva întreruperi, citesc. Asta a fost prima zi de plajă pe 2010. Dat fiind că sunt slabe speranţe să ajung şi anul acesta în Vama Veche sau în 2 Mai, probabil voi reveni pe aici, şi pentru plajă.
Retrăgându-mă din Tineretului observ coada la închiriat biciclete, semn că bucureşteanul chiar e dornic de puţină mişcare. Chiar auzeam o domnişoară biciclistă plângându-se că, în ciuda plimbării cu bicicleta, este la fel de grasă. :) Bine, mie nu mi s-a părut inestetic proporţiontă dar... cu autopercepţia e greu să te pui! Tot la intrarea în parc dinspre Şincai se va deschide în curând şi centrul de închiriere al Cicloteque. Despre marşul pe biciclete orgnizat cu ocazia asta, aici. Sper să pot ajunge şi eu la marş.
Pentru că era încă devreme şi cald, am mai făcut o pauză până acasă, trecând oarecum în fugă şi prin IOR unde am găsit Dealul cu Dor într-o situaţie destul de jalnică. După ce m-am plimbat un pic am renunţat să mai rămân şi aici la plajă.
Iar seara, acasă, nu s-a întâmplat nimic special...
Să vedem cum va fi mâine...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu