Mici enervări şi alte poveşti...

Sâmbătă, după ceva socoteli, am considerat că e vremea potrivită pentru cumpărături. Deşi nu mă caracterizează asta, am ales un magazin pe care, dacă m-ai fii întrebat cu o săptămână în urmă, aş fi jurat că n-o să-l vizitez. Ajung, nu mă simt nici rău, nici bine, nu găsesc ce-mi trebuia (aşa sunt eu, ghinionist, îmi spun). Dau să mă retrag spre casă apoi mă gândesc la un compromis şi mai vizitez câteva magazine. Totuşi, rămân cu banii necheltuiţi.

Pe drum spre casă abonamentul de metrou îmi este refuzat în două staţii, ajungând din cauza asta să folosesc agenţii de pază pe post de cititor de cartele. Expiră pe 12 august dar nu merge. Ciudat... zice el. Păi asta zic şi eu, tare ciudat... Deja mă gândeam cu groază că, încă trei săptămâni de acum încolo, va trebui să mimez surpriza în urma refuzului aparatului de a-mi accepta cartela şi să întreb cum trec spre peron... Totuşi, cel puţin am noroc că, la prima utilizare, am trecut abonamentul printr-un aparat cu ribon care mi-a scris pe abonament până când este valabil. Dacă ribonul ar fi fost uzat sau inexistent (cum am prins de nenumărate ori. RUŞINE, Metrorex!!!) mi-ar fi fost imposibil să demonstrez că am abonament valabil.

Ajung acasă dezamăgit, fiind tentat să fac generalizări de genul niciodată nu găsesc să cumpăr ce-mi trebuie.

Cuget oleacă, îmi arunc o privire şi pe internet, nu sunt încântat de preţurile peste care dau dar marfa arată bine... Totuşi, următoarea zi posibilă pentru cumpărături ar fii sâmbătă. Cam târziu. Nu mi-ar strica o rezolvare mai rapidă... Caut în continuare apoi îmi spun că mă pot întoarce pe căi bătute.

Încerc duminică la un magazin cu care eram obişnuit. Închis... Rămâne varianta cumpărăturilor făcute dis de dimineaţă. Găsesc şi magazinul potrivit pentru asta, tot un magazin cunoscut. Luni, la 8:30, voi fii acolo, îmi spun...

Mă-ntorc acasă, mănânc, fug la alte cumpărături (frecvente) şi, terminând cu ele, constat că plouă... M-am blegit de tot dându-mi seama că s-au dus orele de plajă pe care le plănuiam...

Luni, mă trezesc suficient de dimineaţă dar sesizez că ploua... Nu aveam niciun chef să mă plimb prin ploaie aşa că am amânat cumpărăturile. Plec spre birou un pic mai devreme decât de obicei. Ajung la metrou, constat că abonamentul e acceptat de aparat (probabil se umezise un pic de la transpiraţie sâmbătă iar faptul că l-am ţinut presat într-o carte l-a ajutat să se usuce şi îndrepte), ajuns pe peron aud că sunt probleme iar metroul nu merge între Grigorescu şi Timpuri Noi. Până să-mi dau seama că nu-i recomandat să insist să merg cu metroul a trecut ceva timp. Deja avansul pe care-l aveam s-a dus dracu. Urc la suprafaţă, văd coadă la bilete, sentimentul de furie era suportabil dar totuşi creştea în intensitate. Sunt obligat să plătesc două călătorii deşi nu cred să-mi trebuiască prea curând biletul băgat pe gât. În tramvaiul care m-a scos pe magistrala de metrou unde se circula era aglomeraţie. Totuşi, am revenit la o stare acceptabilă pentru că, a nu ştiu câta oară în ultima perioadă, m-am întâlnit cu Dan şi am stat la poveşti până la Victoriei. Printre altele, mi-a povestit cum fu la Bikewalk-ul de sâmbătă... Ajung la birou nu foarte târziu dar mult mai târziu decât speram.

Printre acestea, telenovela... Încercând să nu mă înfurii, m-am gândit că ar fi amuzant să notez comentariile pe care le aud în timpul telenovelei... Viaţa trăită printre oftaturi şi printre astfel de absurde, stupide, penibile, enervante, neconstructive şi inutile comentarii... Să nu-ţi vină să fugi de acolo mâncând pământul??? Dar unde să fugi???