Uneori mă mir şi eu că încep să fac socoteli care mă duc la rezultatul din titlu... Mai păţisem ceva asemănător cu vreo 6 ani în urmă... Doar că atunci situaţia părea mai puţin pesimistă.
De data asta am plecat de la următoarele date ale problemei:
-nu cred că am motive realiste să sper că îmi vor creşte veniturile în viitorul mai mult sau mai puţin apropiat
-în acest moment nu pot face economii (pentru că, după părerea mea, a rămâne cu 20- 30 lei de la un salariu la celălalt nu înseamnă economie)
-peste 1- 2 ani apreciez că este posibil să pot economisi maxim 100 Euro/lună
-preţul unui apartament cu 2 camere, văzut întâmplător pe un afiş, este 50000 Euro
De aici a rezultat următorul calcul:
50000 Euro, împărţit la 100 Euro/lună rezultă 500 luni reprezentând aproape 42 de ani. Asta admiţând că situaţia mea financiară nu s-ar înrăutăţi şi că preţul locuinţei nu ar creşte. Începând să strâng banii peste 2 ani, la 36 de ani, ar rezulta că aş termina de strâns banii la vârsta de 78 de ani. Prea târziu ca să mai folosească la ceva...
Acum 6 ani făceam o socoteală care părea mai simplă. Pentru a obţine creditul necesar pentru jumătate de locuinţă (pe atunci speram într-o contribuţie egal împărţită între mine şi ea) aveam nevoie de dublarea salariului. După atâţia ani nu cred că s-a dublat venitul meu, a dispărut şi ea, convingerile mele sunt puţin diferite, situaţia pare mai neplăcută. Iar dacă atunci speram, acum s-a cam terminat rezervorul de speranţă. Un motiv, printre altele, pentru a-mi cere dreptul la nefericire.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu