În ultimele luni am primit de două ori acest gen de întrebare.
Prima dată, pe la începutul toamnei să fi fost, doi copii mă întreabă dacă sunt şeful nu ştiu cărei peluze de pe Steaua. Le spun că nu am nicio legătură cu Steaua sau cu fotbalul (dacă faceţi un search pe blog folosind fotbal ca cuvânt cheie probabil că acesta va fi singurul rezultat), copii se retrag cerându-şi scuze pentru deranj.
Prin aceşti copii am priceput în sfârşit de ce tot încerca un tip pe care-l întâlneam des, trecând pe lângă un bloc vecin, să intre în vorbă cu mine folosind ca pretext întrebări legate de fotbal. Nu cred că e de mirare faptul că, de când cu acei copii, individul curios nu mi-a mai adresat nicio întrebare, scăpând de secundele deranjante trăite atunci când îl observam în drumul meu.
Din punctul meu de vedere, pentru felul eficient şi rapid în care şi-au satisfăcut curiozitatea, acei copii merită o notă bună la comunicare.
A doua oară, joi seară, pe când mă gândeam că nu am reuşit să reacţionez suficient de prietenos în faţa unui copil întâlnit (nu mi-ar plăcea să aflu că acel copil a perceput că am fost critic la adresa lui pentru că nu aveam niciun motiv să-l critic), la Dristor, am senzaţia că, printr-un gest discret, un tip mă salută.
Răspund cu aceiaşi discreţie apoi, după câteva secunde, tipul revine şi mă întreabă direct dacă sunt la actorie la Hyperion. Îi spun că nu sunt şi că am destul de rar legătură cu teatrul. Tipul părea convins că mă ştie de undeva aşa că i-am sugerat că ar fi putut să mă întâlnească pe munte sau la vreun concert folk. El spune că mai degrabă m-a reţinut dintr-o situaţie legată de teatru sau film. Insist că nu am legătură strânsă nici cu teatrul, nici cu filmul. În momentul acela, nu ştiu de ce, am afirmat că îmi e şi mie cunoscut chipul lui dar că nu mai reţin în ce context l-am remarcat. Minţeam! Nu-mi aduc aminte să îl fi văzut măcar odată înainte de joi seară... Ciudată ideea asta a mea... Nu am mai spus niciunui necunoscut până acum că îl recunosc...
Tocmai când ne despărţeam fără să fi descoperit de unde (nu) ne cunoşteam, el remarcă metroul plecând din staţie şi îşi cere scuze dacă am pierdut metroul din cauza discuţiei provocate de el. Îi spun că nu-i nicio problemă apoi el se depărtează...
Este puţin probabil să-l reîntâlnesc... Şi oricum nu garantez că l-aş recunoaşte. Totuşi, modelul interesant pe care-l forma barba lui s-ar putea să-l recunosc în caz că omul îmi mai iese în cale...
Ciudată întâmplare!
Răspund cu aceiaşi discreţie apoi, după câteva secunde, tipul revine şi mă întreabă direct dacă sunt la actorie la Hyperion. Îi spun că nu sunt şi că am destul de rar legătură cu teatrul. Tipul părea convins că mă ştie de undeva aşa că i-am sugerat că ar fi putut să mă întâlnească pe munte sau la vreun concert folk. El spune că mai degrabă m-a reţinut dintr-o situaţie legată de teatru sau film. Insist că nu am legătură strânsă nici cu teatrul, nici cu filmul. În momentul acela, nu ştiu de ce, am afirmat că îmi e şi mie cunoscut chipul lui dar că nu mai reţin în ce context l-am remarcat. Minţeam! Nu-mi aduc aminte să îl fi văzut măcar odată înainte de joi seară... Ciudată ideea asta a mea... Nu am mai spus niciunui necunoscut până acum că îl recunosc...
Tocmai când ne despărţeam fără să fi descoperit de unde (nu) ne cunoşteam, el remarcă metroul plecând din staţie şi îşi cere scuze dacă am pierdut metroul din cauza discuţiei provocate de el. Îi spun că nu-i nicio problemă apoi el se depărtează...
Este puţin probabil să-l reîntâlnesc... Şi oricum nu garantez că l-aş recunoaşte. Totuşi, modelul interesant pe care-l forma barba lui s-ar putea să-l recunosc în caz că omul îmi mai iese în cale...
Ciudată întâmplare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu