duminică, 20 februarie 2011

Insomnia de week-end...

Este ora 03:13 şi nu reuşesc să adorm...

Aseară am făcut o prostie pe care n-am ştiut s-o gestionez iar acum încerc să scap de gânduri şi să adorm.

A trecut deja aproape o săptămână de când nu am mai studiat pentru acel examen din decembrie (ce bine ar fi totuşi să-l iau mai devreme... mă gândesc uneori că ar fi interesant să mi-l fac cadou de ziua mea).

Dacă săptămâna asta nu mi-am găsit timp de studiu înseamnă că nu voi putea respecta un plan de studiu strict.

Nu voi reuşi să mă concentrez pe obiectiv o perioadă atât de lungă de timp.

Cu siguranţă o să îmi scape un detaliu esenţial care o să mă-mpiedice să iau examenul.

Am nevoie de o încurajare realistă pe tema acestui examen.

Este un examen prea scump pentru mine. Este nedrept să-mi plătesc examenul dat fiind că altora li se oferă ocazia să-l dea gratuit. Parcă avea dreptate Steluţa când spunea că unii trebuie să plătească pentru orice...

Dacă voi da examenul fără să-l promovez va însemna că am aruncat banii pe geam.

Dacă voi lua examenul nimic nu garantează că-mi voi schimba jobul.

Dacă voi obţine un salariu mai mare după acel examen este foarte probabil ca suma în plus să o consider nesemnificativă faţă de efortul depus pentru a o obţine.

Şi cu examen, şi fără tot singur rămân.

Şi cu examenul luat tot o să mă tem de un interviu.

Cu atâtea probleme acasă şi la serviciu este puţin probabil să mai găsesc şi timp de studiu.

Nu mi-ar strica puţin ajutor dar... am senzaţia că n-are cine să mă ajute.

Dacă am fost născut pentru a pierde orice efort al meu este inutil şi nu va schimba nimic.

Sinuciderea de 8:15 AM pare uneori singura soluţie pentru situaţia jalnică în care mă aflu.

Cam astea sunt gândurile care mi s-au plimbat prin cap în ultimele ore...

2 comentarii:

  1. Si eu am adormit la 5 azi noapte, si eu ma gandesc ca sunt nascuta sa pierd. Cred ca fiecare dintre noi gandim asta la un moment dat.Dar fiecare dintre noi visam si speram. Deci nu uita sa visezi cu ochii deschisi la cat de frumoasa vrei sa fie viata ta. O sa te faca mai optimist sa ai un plan, chiar daca acel plan este aproape sau mai mult decat imposibil de realizat. In viata nu stii niciodata ce se poate intampla. Si asta e valabil si pe partea pozitiva.

    Bafta la examen, sunt sigura ca ai sa il iei si ai sa te simti mai bine fata de tine indiferent ce se intampla ca urmare a lui.
    Pupici si iti tin pumnii ( sa imi spui despre ce examen e vb ).

    Si apoi o sa mai vina un examen, sau un alt eveniment si va trebui sa inspiri adanc si sa o iei de la capat. De ce? Totul este pentru scurta bucurie de dupa ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. Deşi te cunosc nici eu nu mai ştiu de câţi ani (glumesc, cred că te-am cunoscut cam în perioada asta a anului 2002) constat că te cunosc atât de puţin încât nu-mi dau seama ce te-ar putea face să gândeşti în stilul meu.

    De vise şi speranţe am cam făcut risipă vreo câţiva ani şi, din cauza asta, este posibil să se fi redus drastic zăcămintele care să le mai conţină. Oare sunt resurse regenerabile???

    Totuşi, uite că uneori mai am puterea de a visa, de a face planuri... La fel de adevărat este şi că trec foarte uşor de la un optimism moderat la descurajare.

    Despre ce se poate întâmpla pozitiv în viaţa mea sunt nevoit să gândesc cu suprarealism... Pare mai prudent să sper în schimbări acolo unde ele chiar s-ar putea produce renunţând la speranţa unor schimbări în cascadă care să schimbe din temelii viaţa mea şi să facă din mine cel mai fericit dintre pământeni.

    Cred că reuşesc să-ţi povestesc zilele următoare într-un e-mail despre ce examen este vorba. Momentan sunt puţine persoane cu care am discutat despre asta şi, în măsura în care asta se mai poate, vreau ca planul meu să rămână încă o vreme secret. O să fii a şaptea persoană care o să ştie... Parcă 7 e un număr norocos pentru unii, nu-i aşa?

    Nu în ultimul rând, îţi mulţumesc pentru comentariu. Venite din partea ta, cuvintele chiar reprezintă o picătură de căldură. :)

    RăspundețiȘtergere