marți, 15 martie 2011

Insomnie reloaded

Mă gândeam noaptea trecută că principalele motive de insomnie sunt întâlnirile cu ea, poate singura persoană pe care chiar nu mai ştiu cum s-o abordez. Ei bine, lăsând creierul să se limpezească am ajuns la o concluzie ceva mai realistă, zic eu: dat fiind că data trecută nu am dormit din cauza gândurilor legate de prăpăditul ăla de examen (la care încă mă gândesc dar nu sunt întrutotul convins că-l voi da) iar azi dimineaţă m-au trezit devreme gândurile legate de ea (prima zi după concediu, dimineaţă m-am simţit neplăcut revenind pe traseul ei, seara o văd deşi era o oră la care, de obicei, n-o întâlneam), ţinând cont şi de faptul că următoarea insomnie ar putea avea drept cauză alt tip de gânduri, sunt acum de părere că numai în urma monitorizării gândurilor care mă ţin treaz îmi pot da seama dacă există o temă aparte care-mi provoacă nopţi albe sau este necesar să caut motivul insomniilor în altă parte decât în propriile gânduri.

Oricum, important este că aseară am trecut pe lângă ea, m-am dus într-un capăt de tren şi am reuşit să citesc (o carte uşoară, ce-i drept) mai departe. Acasă aproape uitasem că am văzut-o dar peste noapte... tone de gânduri mâncătoare de somn apar... Printre altele, deşi nu mai sunt deloc convins că ce simţeam până la acel moment mai 2005 avea legătură cu dragostea, mi-am dat seama noaptea trecută că acum în mod sigur nu o mai iubesc... Acum, gândurile legate de ea sunt asociate cu senzaţia de nedreptate, tristeţe, invidie... Iar după o astfel de poveste după care eu am futut o facultate, am chelit şi, am senzaţia uneori, chiar am albit, consider că am voie să mă simt nedreptăţit, trist, invidios dat fiind că ea nu pare să fi suferit schimbări în rău de când a devenit aproape imposibil să comunic cu ea, în schimb şi-a îmbunătăţit sensibil situaţia financiară, a avut (poate are şi acum) parte de dragoste, este în continuare puternică, are, în limita în care-i permite modul în care îşi gestionează inevitabilul conflict interior dintre inconştient, eu şi supraeu, o viaţă frumoasă...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu