Singura referire la acest concert de până acum este prezentă aici.
S-a nimerit să fie o seară expunere... Nu ştiam mai nimic despre Art Jazz Club... Cea mai puternică idee era povestea unei seri petrecute acolo de Nicoleta în urmă cu vreo 3 ani... Totuşi, conform noii reguli după care încerc să mă ghidez, încerc să merg la concerte şi în alte cluburi decât cele cu care sunt deja obişnuit şi care îmi mai pot oferi puţine surprize... Concertul PT a fost ocazia perfectă pentru o nouă experienţă.
Ajung cu ceva timp înainte de ora la care Ştefan anunţase că va începe concertul. Intru pe uşa care-mi aducea a intrare într-o scară de bloc, văd o scară undeva în dreapta, cobor şi mă trezesc într-un decor destul de sobru, total necunoscut. Mă opresc la bar să mă interesez de bere şi... aflu că aici se joacă după alte reguli în comparaţie cu cluburile mele de suflet (Iron City, Club A, Mojo, El Primer Comandante, Expirat, 100 Crossroads). Dacă în cluburile cu care eram obişnuit se întâmpla să îmi iau de băut şi apoi să-mi caut locul aici servirea este stil restaurant, exact genul de regulă care mă indispune pe mine în mare măsură. Prin urmare, după ce întreb pe unde sunt locurile nerezervate, mă aşez pe o canapea confortabilă apoi o domnişoară plăcută vine şi preia comanda. Cum în locuri noi merg de cele mai multe ori (pre)setat pe bere, meniul mi-a fost recitat în câteva secunde iar alegerea a fost simplă. Până să mă aşez fac deja un schimb de priviri cu Ştefan pe care nu-l mai văzusem/ascultasem de multă vreme. Vine berea, eu studiez locul şi constat că, odată scăpat de prejudecăţi, îmi place atmosfera, decorul, faptul că nu este înghesuială. Aceiaşi domnişoară încasează ceva mai târziu biletul de intrare. Locul se aglomerează (în limita în care poţi să vorbeşti de aglomeraţie acolo), Ştefan îşi găseşte câteva minute să stăm de vorbă, constat că în public sunt câteva chipuri cunoscute care par să-l urmărească pe Tivodar oriunde cântă.
Aşa cum mi se întâmplă de cele mai multe ori când am ocazia să schimb câteva vorbe cu oameni de folk, profit de ocazie pentru a afla ce se mai întâmplă în acea lume. Aud de data asta că Ştefan cântă de 6- 7 ani la chitară (un calcul simplu arată că îl ştiu aproape de la primele lui cântări, cele din Preoteasa, de la vechiul cenaclu 3 Ceasuri Bune, probabil din cauza asta am ajuns să ne simpatizăm reciproc), că plănuieşte să înregistreze cu Alex primul album al Proiectului Tivodar în luna aprilie, că în Ploieşti concertele ies mereu fain (chiar îmi trecuse prin cap să merg la Ploieşti acum câteva săptămâni, pentru un concert de-al lor) dar încă nu se ştie dacă vor participa şi anul acesta la Festivalul Castanilor, că Ştefan "aude" în cântecele lor şi alte instrumente pe care, pe moment, nu le auzim şi noi dar urmează să le... Chiar sunt curios cum va suna Proiectul Tivodar când Alex, pe lângă chitară şi vioară, va poposi şi în faţa pianului. Pe album mi s-a spus că vor apărea ceva invitaţi care vor genera un sunet mai plin. Mai aud că Ştefan şi Alex intenţionează să-şi cumpere nu numai instrumente noi dar şi restul chestiilor necesare pentru concert (microfoane şi alte chestii). Deocamdată a făcut un pas în direcţia asta Alex care a apărut cu o vioară cu un aspect cam ciudat.
Remarc un profil oarecum cunoscut. Fie eram un pic neatent, fie nu era unghiul potrivit, fapt este că nu mi-am dat seama cine e decât când m-a remarcat la rândul lui şi a venit să stăm un pic de vorbă.
-De când fan Tivodar?
-Cred că-l ascult prima dată. M-a convins prietena.
Dacă e să o judec doar din punct de vedere muzical, pot spune că a ajuns pe mâini bune vechiul meu prieten... Discutăm câteva minute de una, de alta... Îi povestesc despre măreţul meu plan şi mă mir că înţelege puţin mai greu decât mă aşteptam despre ce vorbesc.
Ne propunem să ne mai vedem prin ture sau la beri... Totuşi, din experienţă, pot spune că odată cuplaţi oamenii au din ce în ce mai puţin timp de petrecut între prieteni. Mi-a luat ceva timp până să accept chestia asta. În definitiv o relaţie trebuie întreţinută, dezvoltată iar asta... ocupă mult timp. Este firesc să fie aşa. Acum pot accepta că, dincolo de momentele în care am găsit elemente de legătură între noi, prezentul oferă mai puţine ocazii de revedere. Deşi uneori e neplăcut să constaţi că aşa stau lucrurile, este firesc ca fiecare să aibă viaţa lui, priorităţile lui, să ajungă să-i trateze pe ceilalţi ca simple anexe la proiectul personal. Teoria asta o consider valabilă şi acceptabilă pentru încă câţiva oameni (atât bărbaţi cât şi femei) pe care îi vedeam/ auzeam mai des cândva dar cu care acum mă mai văd rar sau deloc. Există relaţii care merg doar atâta vreme cât oamenii implicaţi în ele nu au prea clar propriul proiect personal.
Începe concertul... Au urmat piese proprii şi preluări, altele decât cele care mi- au atras atenţia în acel concert din Expirat de anul trecut. Deşi eram cu notesul pe masă, pentru prima dată la un concert Tivodar, nu mai reuşesc să descifrez prea exact ce încercam să exprim acolo. Prin urmare, textul ar putea să semene tot cu o cronică din amintiri...
Preluările erau de multe ori introduse cu acel "fiecare piesă ne-a adus câte ceva şi sperăm să nu le stricăm prea tare". S-au cântat Soldier of Fortune (una dintre piesele preferate de Alex care a folosit chitara electrică), In the Sunshine Let She`s Gone (cu Alex interpretând la acea ciudată vioară), Who Wants to Live Forever, In My Secret Life (cântată doar de Ştefan, mare amator de Leonard Cohen din câte aud), Nothing Else Matters (le-a ieşit superb!), Working Class Hero... Din muzica noastră a existat o preluare din Doru Stănculescu.
Dintre piesele lor am notat: Acasă, N-ai să vii, Autoportret (cu Alex la vioară), Drumuri, Catalog (interesant prezentată, cu Alex revenit la vioară, pe piesa asta am avut senzaţia că Alex se simte mai bine când cântă la vioară decât atunci când ia chitara în mână, senzaţia asta am avut-o comparând poziţia în care cântă la fiecare instrument, în picioare şi cumva mândru la vioară şi aplecat, cumva absent, la chitară)... când tristeţea se duce...
La Cordonul ombilical (o piesă cu text fain) ni s-a promis că, în altă ocazie, îl vom vedea pe Alex cântând la pian piesa asta. Auzisem deja că Alex nu este în cea mai bună formă, situaţie în care au considerat că este mai bine să nu experimenteze... am ignorat prea mult elementul conversaţie... între noi cordonul ombilical nu se va tăia niciodată... şi aşa revin amintiri cu ea spunând că NU ne leagă un cordon ombilical...
A urmat o piesă care mi-a amintit de Pescăruş de la Ţapinarii după care am auzit o parte a Odei în metru antic. Mai târziu, o piesă mai nouă în formula Ştefan+ Alex, Nerostitul... şi liberi veţi fi să ucideţi ce nu puteţi îmblânzi... apoi, pentru prima dată prezentată în public, o piesă la care trupa încă lucrează, Umbra, cântată acum doar de Ştefan.
A urmat pauza în timpul căreia s-au depărtat singurele persoane din public care au deranjat (dacă aş fi fost doar eu deranjat puteam presupune că sunt exagerat de supărăcios dar am mai văzut spectatori strâmbând din nas privind către ele), două fete care, de când s-au aşezat, exact în faţa mea, au vorbit într-una deranjând într-o oarecare măsură ceilalţi spectatori veniţi să asculte muzică, nu vorbe. Ce bine! :)
Îmi curge nasul din ce în ce mai deranjant, aş mai bea ceva, întreb de ceva fierbinte şi, având de ales, cer un ceai.
Spre final, înainte de anunţul care mi-a smuls o onomatopee fericită despre concertul Cantos la care ar fi fost fain să ajung dar n-am ajuns, Oameni de lut... ai libertate dar nu eşti liber... o altă viaţă să-ţi convină...
Mă pregătesc de plecare. Constat că stăpânesc în mică măsură gesturile mărunte care fac omul de la bar să simtă că ai ceva să-i spui dar, deşi m-am simţit mai puţin confortabil, am constatat că stângăciile mele n-au reprezentat pentru nimeni un capăt de ţară. Nici măcar pentru mine... :)
Plec din AJC, constat că mai am chef de cântare aşa că mă mut în Iron City unde am mai petrecut câteva clipe faine.
De ce o astfel de cronică întârziată? Simplu! Pentru că Ştefan merită o cronică, chiar şi aşa, mult mai târziu decât obişnuiam s-o scriu în alte ocazii...
Sunt ocupat cu altceva în seara asta deci nu pot merge la concertul din Preoteasa cu el, Alex, Ada Milea şi încă un nume dar am simţit nevoia să scriu despre el de ziua lui.
La mulţi ani, Ştefan Tivodar!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu