Tu, eşti în globul de cristal
Ce-mi arată drumul către mal
Când mă pierd în lumea ta, şi-aş vrea
Să înving tristeţea grea
Tu, nevăzută dar te simt
Te ignor dar nu pot să mă mint
Eşti în ceea ce respir, eşti tu
Firul ce mă leagă de miracolul din zori
Când din vis uşor cobori, în tot ce ating în jurul meu
Chipul tău îl văd mereu, în gând
Eşti orice, oricum, oricând
Tu, aşteptarea din amurg
Când secundele încet se scurg
Cu atingeri moi de catifea
Alintate-n mâna ta
Tu, eşti ideea de intens
Căutării mele-i dai un sens
Un motiv ca să încerc mai mult
Tu eşti vocea ce-o ascult
Eşti chemarea de demult
Ce mă face să nu-mi aparţin, nu mai sunt eu
Nu mai e nimic al meu, eştï tu
Nu pleca nu spune nu...
Versuri de la: http://www.versuri.ro/
Revenind la căpuşe, recunosc că mă pusese puţin pe gânduri isteria din presă motiv pentru care am simţit nevoia informării înainte de a mă tăvăli prin iarbă. O căutare simplă mi-a arătat că problema căpuşelor era discutată şi în vara 2011 şi, în comparaţie cu anul trecut, anul acesta există nişte minime măsuri luate de oficiali caz în care, după părerea mea, riscul de acum este mai mic decât cel de anul trecut. Prin urmare... tăvălire plăcută!
Ciudăţenia e că, dacă anul trecut nu am auzit pe nimeni sfătuindu-şi copilul să nu intre în iarbă, de data asta am auzit destui părinţi şi bunici care insistau să-şi menţină copii pe poteca dintre ierburi sau pe aleea asfaltată deşi, după informaţiile mele, nu era cazul să se îngrijoreze în legătură cu căpuşele.
Oricum, sunt de părere că cei care îşi petrec vara asta timpul în parcuri se pot clasifica, din punct de vedere al reacţiei în faţa riscului expunerii la căpuşe în:
-indivizi speriaţi care se feresc şi de umbra căpuşei
-indivizi total indiferenţi în faţa "invaziei" de căpuşe
-indivizi care, folosind criterii raţionale, trag concluzia că nu-i dracul chiar aşa de negru cum îl arată presa şi-şi văd liniştiţi de plimbarea, baia de soare sau sportul lor
Cât despre soluţiile împotriva ipoteticelor căpuşe, am reţinut o declaraţie a unei firme de descăpuşere din care aflam că este inutilă administrarea substanţei atâta vreme cât posibilii purtători de căpuşe, câinii maidanezi, umblă liniştiţi atât pe străzi cât şi în parcuri. Am senzaţia că există un din ce în ce mai puternic curent împotriva maidanezilor, treabă destul de bună, după părerea mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu