joi, 16 august 2012

Poţi să mori în Vama Veche?

A trecut o săptămână de când, printr-o întâmplare norocoasă, nu am murit/ nu am fost lovit în Vama Veche.

Trecuse a şaptea noapte dormită în Vama Veche. Trecuseră cam trei ore de la răsărit. Stăteam total relaxat la plajă, la doi metri de cort când... aud un zgomot puternic. Mă uit la cort şi văd o bară ieşită de la locul ei. O pun la loc apoi mă duc să verific şi în spatele cortului. Aici...

Găsesc o situaţie care, în următoarele secunde, m-a pus serios pe gânduri. Capătul celălalt al barei pe care o reaşezasem în faţă era ieşit şi în spate. Un sfert de cort era căzut. De ce? Din cauza unui bolovan (20* 20* 15 cm şi aproximativ 10 kg) care căzuse el ştie de unde şi se lovise de bară după care îşi găsise odihna pe zona de cort doborâtă.


Iniţial foarte puţin afectat, pun mâna pe bolovan, îl iau de pe cort, montez la loc bara, folosesc bolovanul pentru a ancora mai uşor partea de cort, sesizez că, în cădere, bolovanul a murdărit şi a perforat superficial bucata de cort, dau să-mi văd liniştit mai departe de viaţă când încep să-mi dau seama că:

-bolovanul l-am ridicat din zona de cort în care, noaptea, îmi aşez capul
-în cazul în care bolovanul mi-ar fi căzut în cap, era puţin probabil să scap viu
-este posibil ca bolovanul să fi atins/ lovit/ vătămat aparatul foto aflat foarte aproape de locul căderii
-bolovanul căzut este puţin probabil să reprezinte o regulă (doar nu căzuse nimic 7 zile) dar nu este exclus ca noaptea următoare să cadă încă unul
-pare înţelept să-mi mut cortul sau cel puţin să dorm mai departe de malul abrupt (pe locul în care până acum ţinusem bagajul) sau chiar afară (deşi asta era neplăcut datorită riscului de a fi călcat de un posibil plimbăreţ nocturn)

Până la urmă am reuşit să nu fac o obsesie pentru acest incident care n-a avut urmări grave. Petrec restul zilei aproape ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Mă gândesc că este prea puţin confortabil să mă mut cu cortul în altă parte doar pentru o noapte (a doua zi urma să plec spre casă) aşa că îmi iau măsuri minime pentru un somn cât de cât sigur, mut bagajul pe partea dinspre malul abrupt (care părea pământos dar s-a dovedit cel puţin în parte de-a dreptul pietros), prelungesc cât pot timpul petrecut în afara cortului (aşa am descoperit două locuri în care se cântă la chitară în Vamă, Ursus Open Stage şi încă un loc în apropierea acestuia, am fost destul de aproape să rămân la recitalul Semnal M, am prelungit plimbarea prin sat) după care, doborât de oboseală şi de faptul că urma să mă trezesc dimineaţă pentru a-mi face bagajul, îmi aşez capul în partea opusă locului în care lovise bolovanul apoi, destul de lipsit de griji, adorm.

Vineri mă trezesc devreme, văd răsăritul, strâng bagajul (strângând cortul am văzut cum fusese spart segmentul de bară lovit de piatră, moment în care m-am mirat că a mai stat în picioare cortul după lovitură), merg să mănânc (La Popas, cei mai faini mici pe care i-am mâncat în acest concediu, mi-a părut rău că mi-am dat voie să mănânc la ei doar ultima masă), aştept să se deschidă Ugly Fashion (îmi pusesem ochii pe nişte tricouri simpatice care s-a dovedit că se încadrează în bugetul avut la dispoziţie) apoi pornesc pe plajă către 2 Mai. Fac şi acolo un popas apoi îmi continui drumul (tot pe jos dar pe şosea de data asta) către Mangalia.

Cam aşa s-a terminat concediul meu din care, pe moment, am descris doar momentul care se putea termina cel mai rău.

O concluzie legată de locul de cort: dat fiind că am păţit ce am păţit, nu recomand nimănui să monteze cortul sub ruina fundaţiei vizibile în malul abrupt mai la nord de cherhana, acolo unde, spun cei care cunosc istoria locului, se afla cândva o cazemată. Pare preferabil să campezi pe sectoare cu plaja largă, cât mai departe atât de mare (care ajunge mai departe când e furtună şi udă corturile montate prea aproape de ea) cât şi de eventualul mal înalt care o însoţeşte. Avantajul meu a fost că nu am plătit taxă de campare dar, dacă aveam de ales la sosire, aproape sigur campam în zona în care Club d`Or percepea taxă.

Fotografii

Situaţia iniţială (2 august 2012):


Situaţia de după căderea bolovanului (9 august 2012):



 
 
 

Bara ruptă longitudinal:




marți, 14 august 2012

După aproape trei ani în Bucureşti, din nou în Vama Veche...

Din septembrie 2009 până la începutul lui august 2012 n-am mai ieşit din Bucureşti decât pentru perioade scurte, de 1- 2 zile, şi extrem de rar (nu mai mult de 6 zile pe an). A fost destul de neplăcut, cu atât mai neplăcut cu cât micile schimbări pozitive acopereau în extrem de mică măsură oceanul de frustrare. În aceste condiţii, în iulie 2012, m-am pus pe socotit şi am constatat că, într-o oarecare măsură, se potriveşte o supracheltuială în concediu.

Prin urmare, între 2- 10 august (incluzând orele, nu puţine, petrecute pe drumul către şi dinspre Vama Veche), am renunţat la Bucureşti în favoarea sectorului de litoral 2 Mai- Vama Veche. Iar acolo s-au întâmplat diverse chestii, şi mai bune şi mai rele. Dacă o să fie timp şi dispoziţie sufletească, vor urma nişte poveşti asociate cu ceva fotografii...

Momentan o piesă faină pe care au auzit-o şi urechile mele anul acesta:



Dacă cineva plănuieşte să plece spre Vamă şi are nevoie de informaţii actualizate despre ce se mai întâmplă pe acolo poate întreba (la comentarii) sau poate aştepta să dezvolt subiectul.