Ciudate întâmplări... Ieri dimineaţă mi-a stat pe creier piesa de mai jos:
La nici 24 de ore distanţă visez din nou, după multă vreme...
Se făcea că intru într-o curte şi dau acolo de un câine în lanţ. Câinele este gri închis, este creţ la blană, are ochelari şi mă latră. Mă apropii afişând cea mai paşnică şi binevoitoare atitudine de care sunt în stare. Ajung lângă câine şi-i spun: Seven, îmi pare bine să te cunosc! Câinele latră în continuare iar eu întind cu grijă mâna, îi mângăi lăbuţele şi, ilogic, constat că îi pot atinge lăbuţele fără ca el să-mi poată muşca mâna. Final de vis...
Tare mi-ar plăcea să aflu dacă visul acesta are vreo logică sau dacă între vis şi obsesia muzicală a dimineţii de ieri există vreo legătură...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu