Să-ţi trăiască primaru`! sau Alifantis cântând în parc

-Să-ţi trăiască primaru`!
-?!?!? De ce?
-Pentru că l-a adus pe Nicu Alifantis în IOR.

Aşa i-am spus ieri unui cunoscut că, sâmbătă seară, pe 22 decembrie, din întâmplare combinată cu ceva răbdare, am avut parte de a patra seară folk a săptămânii trecute.

Se făcea că aveam poftă de vin fiert şi că aveam treabă cu un ATM Garanti Bank. ATM-ul de lângă casă nu mergea aşa că am pornit spre Piaţa Muncii unde mi-am rezolvat treaba apoi am luat-o uşor spre parc, evitând traseul meu vechi care, datorită unor modificări mai mult sau mai puţin recente, oricum nu-mi mai spunea nimic... În plus, încerc să nu-mi mai complic prea des situaţia cu aceste recăderi melancolice provocate de locuri şi amintiri.

Ajung, mă leg de un pahar de vin şi, printre colinde, încep să aud ceva cântece ale lui Alifantis, în care-i recunoşteam mai degrabă vocea decât altceva. De exemplu, nu ştiam că este şi el ataşat de Cântec de/ în noapte, pe care-l ştiam de la Tatiana Stepa. Îmi arunc o privire în zona scenei şi remarc maşina trupei ZAN. Deci Alifantis e aici!!!

Cât mă mai plimb eu urcă oamenii pe scenă pentru probele de sunet. Probele se termină cu un Alifantis supărat pentru că nu ieşea un reglaj. Ori n-aud nimic, ori e prea tare. Urmează o înjurătură, umană, care poate fi reprodusă, dar care nu-l defineşte pe Alifantis, cel puţin din punctul meu de vedere. Se încearcă şi câteva fragmente de cântec după care... cei 5 coboară de pe scenă, urcă în maşină şi pleacă... Dar era clar că vor reveni, într-o oră speram eu.

Se face frig, se face întuneric, mai beau ceva cald, iau şi ceva de mâncare, mă cert un pic pentru că am îmbrăcat pantaloni subţiri care nu erau tocmai potriviţi cu temperatura de seară, mă bucur că am găsit şerveţele (ca niciodată, am plecat de acasă fără să am şerveţele în buzunar deşi eram răcit şi ne aflam în anotimpul mucilor).

Trece ora, trece şi a doua oră. Eram deja hotărât să aştept până revine Alifantis. Nu mă simţeam bine să ştiu că ratez un concert de-al lui. În sfârşit, pe alee apare o maşină. Merg să verific numărul şi constat că nu-i ZAN... Alifantis îmi pune răbdarea la încercare...

Până la urmă se mişcă ceva pe scenă. Ora 19:00, este anunţat Mircea Vintilă. Interesant! Nu-l mai ascultasem de la Folk You 2012. Ne cântă câte ceva, cu negativ, cu mâinile mai degrabă pe lângă chitară. Era frig deci am considerat că e o scuză rezonabilă pentru folosirea negativului. Am auzit deja clasicele Cardio, Pe Corso, Toţi într-o barcă, Miruna. Spectatorii reacţionează decent, se cântă, se zâmbeşte, unii se şi mişcă. Copii se apropie cel mai mult de scenă.

Urmează Ducu Bertzi cu Mihai Neniţă. Ducu apare cu chitara. Deci s-a rezolvat problema pe care o avea marţi, la Om Bun. Are chef de colinde, vioara şi chitara par a se auzi peste negativ, mi se pare că a sunat mult mai bine recitalul său comparativ cu cel de la Om Bun. Spre bucuria mea, aud şi Pe podele de nuiele. Cu ceva ani în urmă cumpăram un CD cu Ducu Bertzi pe care găsisem cântecul şi, deşi îl ascult extrem de rar, mă ataşasem de el. Publicul cere Floare de colţ. Ni se promite. Se uită. Publicul insistă, promisiunea este până la urmă respectată, publicul cântă, chiar cântă frumos.



În sfârşit, Nicu Alifantis şi ZAN. Aveam gâtul iritat, abia tratat cât de cât dar... nu poţi să-l laşi pe Alifantis să cânte singur. În jur, oamenii par să ştie exact ce ascultă. Deci nu sunt nişte plimbăreţi oarecare atraşi de o scenă oarecare pe care se întâmplă ceva, orice. Îmi place. După părerea mea, s-a cântat 100% live. N-am simţit nicio secundă de negativ, chitariştii îşi mai suflau în pumni între piese dar puneau la loc mâna pe instrument şi orice sunet ieşea superb. Instrumentişti foarte buni, dorinţă de a cânta live, public parcă mai frumos deşi, cred, erau în faţa scenei cam aceiaşi oameni. Faţă de recitalul de la Om Bun au fost cântece diferite. Cu atât mai bine! Într-o piesă care a sunat de-a dreptul interesant, Alifantis a cântat la un instrument ciudat despre care nu-mi imaginez cum se numeşte, un fel de grătar cu clopoţei. Mi-a mai plăcut în mod deosebit Rrrrock. Piesa este prezentă pe CD-ul de aici.

Înfrigurat, am plecat apoi spre casă. Mulţumit!