...şi merg împreună în Mojo, purtate de doi instrumentişti buni, nu are cum să rezulte altceva decât o seară plăcută.
N-am avut starea potrivită pentru a asculta mai mult dar, până la prima pauză mai lungă (cea în care am auzit Hotel California), mi-a plăcut ce am auzit aşa că mi-am promis să revin acolo şi în alte seri de marţi.
Aflasem de serile astea din toamnă, la puţin timp după sosirea Luminăţiei Sale în firmă dar, constat acum cu puţin regret, le-am ratat până aseară. Acum mă bucur că le-am descoperit şi sper să aibă viaţă lungă iar eu să am cât mai des starea sufletească potrivită pentru a asista la ele.
Aseară, fiind mai puţin populat comparativ cu seara cântecelor de munte, am avut ocazia să studiez pe îndelete noua organizare a clubului. Insist că modificările nu-mi plac (mutarea scenei, aspectul parcă mult prea închis al zonei înălţate din dreapta intrării- stânga cum priveşti de pe scenă) dar, dacă acestea au adus un folos oarecare organizatorilor, nu pot decât să mă adaptez lor.
Public a fost mai mult decât mă aşteptam, cred că se puteau număra mai bine de 50 de oameni. La aşa gen de muzică, mă aşteptam să reacţioneze bine mai puţini ascultători şi nu pot decât să mă bucur pentru faptul că anticiparea mea a fost contrazisă.
Mai spun doar că mi s-a părut interesant look-ul chitaristului apoi închei reamintind de concertul de mâine seară al Metrock-ului. Sper să am resurse fizice suficiente pentru a asista şi la acest concert, petrecut tot în Mojo, club pe cale să redevină parte a topului locurilor în care mă simt cel mai bine şi în care revin des.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu