marți, 5 noiembrie 2013

Spectacol cu câini continuat cu marşul pentru Roşia Montană



Domnişoarei Oana Dobrinoiu, pasionată de câini,
 ultima femeie care s-a supărat pe mine...

Duminică, puţin după prânz, ies la aer. Cu chef de plimbare prin parc, ajung în IOR. Aici îmi atrag atenţia afişele cu Festivalul Animalelor deşi este ştiut faptul că nu sunt genul de om interesat în mod special de animale (sălbatice sau domestice, cu sau fără stăpân, comestibile sau necomestibile). Asist la prezentarea relativ monotonă făcută unor rase de câini după care se anunţă chestii un pic mai captivante, demonstraţii de dresaj...

De aici am început să fiu impresionat de docilitatea şi inteligenţa animalelor, de perseverenţa dresorilor şi de efectul recompensei asupra animalului.

Am văzut, printre altele, proba de agility la care au participat câinii antrenaţi de Ringstar Agility Club. Rase destul de diferite, chiar şi un maidanez, au reuşit într-o proporţie mai mare sau mai mică să parcurgă traseul presărat cu tunele (deschis şi căzut) elemente pentru exersarea săriturii în înălţime şi lungime (căţeii, în majoritatea lor, s-au dovedit nişte mici atleţi), un sector de slalom.

Un alt moment interesant, în special din punct de vedere artistic, s-a dovedit cel în care, câine şi dresoare, au executat un soi de dans pe Lemon Tree. Odată cu Lemon tree mi-am amintit de o seară în Hanul cu Tei petrecută acum mulţi ani în compania unor oameni din facultate printre care, prioritară în memoria mea, o regăsesc pe Andreea D.



Câine "dormind" şi trezindu-se la comandă, învelindu-se, mergând cu lăbuţele din faţă pe picioarele dresoarei, mergând cu spatele în două lăbuţe, lătrând la comandă, sărind peste om şi lăsându-se sărit, executând împreună cu dresoarea mişcări care chiar aduceau a dans, dând din cap în ritm de hip-hop, ei bine, nu mai văzusem un astfel de spectacol.

Spre final, încă două probe atletice, săritura în lungime şi înălţime executate ca probe separate, nu în cadrul programului de agility. Aici s-au văzut performanţele câinilor de talie mare (la lungime) şi a maidanezului care a sărit foarte bine la înălţime.

Posesorii de câini de pe margine au profitat de terenul amenajat şi, la retragerea câinilor dresaţi, au încercat să-şi convingă propriile patrupede să lucreze cu tunelele. Vreo doi au reuşit, parcă în ciuda faptului că, la ieşire, câinii au fost recompensaţi doar cu mângâieri...

În rest, târgul era compus din câteva standuri dintre care am remarcat cabinete veterinare care îndemnau la responsabilitate şi la castrarea animalelor (sugerând că ar fi neplăcut să ne trezim că fiecare câine din oraş se înmulţeşte ca în 101 Dalmaţieni), un stand al unui adăpost pentru câini care promitea că locul fiecărui maidanez adoptat urmează să fie luat de un alt maidanez care va primi protecţia şi îngrijirea adăpostului, un stand Astra Asigurari care promova două produse dedicate animalelor de companie (un produs se lega de eventualele daune produse de un patruped agresiv).

Plecat din parc, mă îndrept spre centru. După o tură de Cişmigiu iau pulsul Pieţei Universităţii. Observ că o echipă Digi24 se afla în zona fântânii de la Arhitectură deşi sesizasem că protestatarii anti- RMGC se adunaseră în faţa PSD. Pentru că am apreciat modul în care Digi24 a tratat protestele noastre m-am adresat echipei de jurnalişti, le-am spus că protestatarii sunt adunaţi dincolo şi le-am mulţumit pentru felul în care au prezentat începând cu 1 septembrie problemele legate de proiectul Roşia Montană. Puţin mai târziu mă alăturam şi eu protestatarilor cu care apoi am plecat în marşul spre Cotroceni care, pentru mine, a fost o plăcută surpriză dat fiind că ajunsesem la protest aproape din întâmplare, fără să mă fi documentat înainte pe Facebook.

Apare un tip cunoscut într-o altă seară de protest, îmi povesteşte despre felul în care a decurs protestul cu o duminică în urmă (singura duminică, pornind din 1 septembrie, în care eu nu am ieşit în stradă), mai discutăm despre diverse, înclusiv în timpul marşului deja pornit. Am ocazia să-i povestesc, foarte scurt, despre depresia pe care am trăit-o în urmă cu mulţi ani datorită felului în care evoluase relaţia cu o persoană pe care o văzusem din nou în mulţime, purtând mesajul Trădarea de ţară în aur se măsoară.

Spre finalul marşului sunt dezorientat dar totuşi neintimidat în urma incidentului nefericit legat de acea torţă aprinsă, rămân totuşi în apropierea liderilor informali ai protestatarilor, continui spre Universitate, văd camioanele Jandarmeriei blocându-ne intrarea în piaţă, merg alături de ceilalţi protestatari mai curajoşi pe străduţe, până în spatele statuilor de la PSD, mă alătur celor care ar putea ajunge în Asociaţia Viitorilor Deţinuţi Politici şi mă fotografiez în spatele acestui mesaj, mai stau la taifas cu câţiva protestatari, probabil spre disperarea câtorva jandarmi rămaşi în dispozitiv din cauza noastră, după miezul nopţii mă îndrept spre staţia autobuzului de noapte, alături de un alt protestatar din Pantelimon, genul de om care îmi permite să fiu mândru de cartierul în care locuiesc.

Printre toate astea, spre finalul marşului, schimb câteva cuvinte cu o tânără venită cu căţelul la protest. Sugerez că până şi câinii vor apă curată şi hrană neotrăvită, motiv pentru care prezenţa acelui animal nu mi s-a părut deloc o problemă.

Un alt element care a dat culoare serii a fost o conversaţie între un negociator de la Jandarmerie şi o tânără protestatară.

-Cel puţin sunt fete frumoase la protestele de acum.
-Nu mi se pare un criteriu serios pentru caracterizarea protestelor.
-Măcar nu ne plictisim. Oricum, se vede că protestatarii de acum au un comportament total diferit de cei din iarna 2012. Noi ştim cum au decurs protestele din ultimii ani şi considerăm că cele de acum crează cele mai puţine probleme forţelor de ordine.

Coincidenţă sau nu, în câteva minute s-a petrecut incidentul cu torţa care a ajutat forţele de ordine să ne strice protestul înainte de dorita şi necesara ocupare a Pieţei Universităţii.

Mai sunt multe de spus dar... nici viaţa mea nu este inepuizabilă...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu