Sâmbătă am fost abordat de jandarmi

ACTUALIZARE 10 DECEMBRIE 2013

Un moment fericit, LEGEA MINELOR NU A FOST ADOPTATĂ DE CAMERA DEPUTAŢILOR!!!

Detalii aici, aici şi aici.

Sunt perfect de acord cu declaraţia domnului Eugen David, preşedintele Alburnus Maior, cu privire la acest moment:

"Sperăm că această tentativă de favorizare nelegitimă a companiilor miniere să fie ultima încercare jalnică a guvernului de a băga cu forța cianură pe gâtul românilor"



-----------------

După o săptămână în care la Pungeşti situaţia a devenit critică, Chevron, folosind ca unelte autorităţile româneşti, atacând brutal activiştii care se opun exploatării gazelor neconvenţionale, la Bucureşti oamenii s-au adunat din nou pentru a-şi exprima solidaritatea cu românii care se opun otrăvirii solului, apei, aerului.

Citind în ultimele săptămâni despre faptul că participarea la proteste devine pe zi ce trece mai riscantă, fiind posibile amenzi, arestări, lovituri primite din partea forţelor de ordine sau din partea "oamenilor de bine", reîncarnări ale minerilor din 1990, am ales să stau o vreme acasă şi să urmăresc protestele pe internet sau la televizor.

Deşi nu sunt superstiţios de felul meu, m-a îndepărtat de zonele în care se protestează împotriva otrăvirii României şi un coşmar avut în urmă cu câteva săptămâni. În acest coşmar se făcea că doi jandarmi mă abordează într-o staţie de metrou şi, după ce le declar că mă opun exploatărilor de la Roşia Montană şi Pungeşti, mă aruncă pe şine la intrarea metroului în staţie.

Într-o altă formă, paşnică, coşmarul a devenit realitate sâmbătă...

Aflu vineri seară, dintr-o postare de pe lista de discuţii carpati.org, că sămbătă este protest împotriva gazelor de şist în Bucureşti. Decid să merg, în ciuda faptului că nu mai aveam cu ce să fotografiez/ filmez/ înregistrez în caz de incidente neplăcute. Telefonul pe care-l folosisem în primele săptămâni de protest s-a dovedit nereparabil în urma orelor de funcţionare în ploaie la care-l supusesem, în acel marş plecat de la Parcul Titan şi finalizat în Piaţa Universităţii.

A urmat o noapte grea. Eram conştient de riscuri, eram conştient şi de faptul că mă voi simţi nefericit după protest, în cazul în care m-aş speria suficient de tare încât să nu particip la el. Am dormit prost, am fost la fel de agitat precum în alte nopţi în care am regretat că nu am avut timpul, forţa şi curajul necesare pentru a mă afla în stradă, printre cei care protestau cu mai multă insistenţă decât mine.

Dimineaţă, decizia era luată. La ora 14:00 am pornit spre Piaţa Universităţii. Ajung aproape de 15:00, remarc maşina celor de la Digi24 (mai spun odată că Digi24 a devenit televiziunea cea mai apropiată de sufletul meu, începând cu 1 septembrie 2013), nu văd nici picior de protestatar, văd trei autovehicule ale Jandarmeriei parcate în zonă, mă gândesc la camionul care părea destul de ameninţător, rămân în zona Universităţii petrecând câteva minute în Târgul de Crăciun de la statui, timp în care am încercat să identific un stand care să aparţină unui producător din judeţul Alba. N-am reuşit să identific niciun producător din Alba şi am fost un pic nemulţumit din cauza asta. M-aş fi bucurat ca, în limita bugetului meu, să cumpăr câte ceva produs în judeţul ameninţat de cianură.

Revin la Arhitectură, recunosc câţiva protestatari, merg să îmi iau o cafea (aş fi poftit eu la un vin fiert în târg dar participarea la adunări publice sub influenţa băuturilor alcoolice este ilegală), treptat se încheagă mici conversaţii, aflăm care-i situaţia la Pungeşti dintr-o conversaţie telefonică mutată pe portavoce, apare în zonă un om de la The Epoch Times care fusese zilele trecute la Pungeşti.

Povestea omul de la The Epoch Times de o maşină a poliţiei care bloca un sens de circulaţie, obligându-i pe cei care merg spre tabăra sătenilor să taie linia continuă. Să fie asta instigare la contravenţie?

Doi poliţişti se apropie de grupul format şi par să ne numere.

Ne adunăm până la urmă câteva zeci de oameni. Încep să apară bannere şi simple foi A4 cu mesaje de solidaritate cu rezistenţa de la Pungeşti. Apar şi alte televiziuni, se scandează, se filmează, jandarmeria începe să legitimeze protestatari, unii refuză să se legitimeze şi sunt luaţi pe sus de jandarmi, într-un mod destul de violent, neaprobat de demonstranţii paşnici. Deşi în situaţia creată era destul de uşor să te intimidezi, nu am observat pe nimeni plecând din Piaţă de bunăvoie. Reuşesc să apară şi discuţiile informale între protestatari şi negociatorii Jandarmeriei. Negociatorii cu care eram obişnuit au fost înlocuiţi dar am constatat că se poate discuta şi cu cei noi. S-a invocat legea 60 pe care s-a demonstrat că negociatorii nu o cunosc cum ar fi trebuit. Un protestatar povestea cum, în timpul stagiului militar efectuat la jandarmi, era instruit să atace cu arma înainte, lovind inamicul cu patul puştii. S-a pus în discuţie şi caracterul de instituţie publică de importanţă naţională al clădirilor în faţa cărora protestam: Universitatea Bucureşti şi Universitatea de Arhitectură şi Urbanism. Alt protestatar avea tipărite nişte legi pe care presupun că avea de gând să le discute cu jandarmii în cazul în care ar fi fost acuzat de ceva. Altcineva sugera că manifestările ofensive ale jandarmilor nu-şi mai au justificare dat fiind că, de data asta, nu mai blocam circulaţia, protestul desfăşurându-se integral pe trotuar, în alveola dintre Facultatea de Geografie şi Blocul Dunărea. Deşi protestam pentru acelaşi lucru, chiar jandarmii fiind informaţi că ne opunem modului violent în care colegii lor au acţionat la Pungeşti, fiecare se manifesta cum credea că i se potriveşte, unii scandau, unii observau trecătorii încercând să identifice potenţialii provocatori, unii pur şi simplu îşi afişau mesajul, cei mai curajoşi şi mai bine informaţi discutau cu jandarmeria. Ca de obicei, totul se filma, filmau televiziunile, filmau demonstranţii, filma jandarmeria...

După aproximativ două ore de protest mă abordează doi jandarmi. Unul dintre ei se prezintă, să-i spunem domnul x, având gradul y.

-Bună ziua. Sunt yx. (...)
-Vă rog să vorbiţi puţin mai tare, este zgomot şi este greu să vă aud.
-Haideţi să discutăm câţiva metri mai încolo, unde e mai linişte.
-În regulă.

Facem împreună câţiva paşi.

-Vă rog să-mi prezentaţi un act de identitate.
-Nicio problemă. Dar vă rog să-mi spuneţi din ce motiv mă legitimaţi.
-Dumneavoastră participaţi la o adunare publică neautorizată.

Sunt cu mâna pe buzunarul în care aveam buletinul dar nu-l scot. Privesc în jur, constat că nimeni nu filmează momentul aşa că simt totala responsabilitate pentru gestionarea momentului.

-Aveţi posibilitatea să părăsiţi zona, situaţie în care nu vă mai legitimăm sau să refuzaţi părăsirea zonei.
-Dumneavoastră v-aţi comportat foarte civilizat aşa că la rândul meu mă voi comporta civilizat şi voi părăsi zona. Înainte aş vrea totuşi să ştiu ce risc dacă refuz să plec dar, ca şi până acum, protestez paşnic.
-Dacă rămâneţi, trebuie să vă legitimăm şi să vă amendăm cu 500 lei.
-Iar dacă mă retrag, pot merge liniştit la o bere.
-Sigur. Aţi fost cooperant aşa că nu se va întâmpla nimic dacă părăsiţi zona. (privind către pagina atârnată pe pieptul meu). Vă rog să scoateţi asta înainte.
-Bine. Este singurul însemn care face legătura dintre mine şi protestul de aici. Văd că totul se filmează (cameramanul jandarmeriei era exact în faţa mea, cu un pas în spatele celor doi jandarmi) aşa că scot afişul de la gât, îl împachetez şi mă retrag.

Sigur că m-am simţit înfrânt, că a trebuit să recunosc în faţa mea că sunt un fricos, că m-a întristat faptul că am plecat de acolo.

Totuşi, neştiind sigur că, în cazul primirii unei amenzi, voi şti ce se poate face pentru a o anula, a fost prudent să mă retrag. Cei 500 de lei pentru mine contează destul de mult, reprezentând aproape jumătate din venitul meu lunar...

Revin în Târgul de Crăciun, găsesc un stand ţinut de o tanti din Maramureş, iau un pahar de vin fiert apoi mă retrag spre casă trist, trist, trist...

Mi-am dat seama mai târziu că şi Maramureşul are probleme cu cianura aşa că m-a bucurat un pic faptul că am consumat ceva produs în acea zonă. Şi în Maramureş oamenii au nevoie să se dezvolte economic evitând mineritul. Cumpărând ce produc ei îi ajutăm să lupte cu cianura...

La final, o mică observaţie. Când m-am referit la jandarmi civilizaţi m-am gândit doar la cei cu care am interacţionat eu şi la ceilalţi colegi ai lor care preferă comportamentul civilizat în dauna excesului de zel.

Voi fi oricând împotriva jandarmilor care acţionează abuziv, violent, provocator, lipind astfel o etichetă negativă pe care cetăţenii cu greu o mai pot dezlipi de pe instituţia pe care o reprezintă. Voi fi de asemenea împotriva prefecţilor şi a superiorilor care dau Jandarmeriei ordine abuzive. Sunt în continuare de părere că, pentru modul în care a acţionat Jandarmeria la Pungeşti, prefectul de Vaslui trebuie demis.