miercuri, 22 ianuarie 2014

STOP INDIFERENŢEI! sau Tehnici de vânzări în cerşetorie



Unii oameni au zile deşi încearcă să te convingă că nu mai au. Mă refer la o bătrână despre care am mai scris în urmă cu doi ani. Îmi imaginez acum că, dacă era chiar gravă boala de care suferea în 2012, în ianuarie 2014 ar fi fost deja moartă sau cel puţin în imposibilitate de a ieşi din casă pe vântul, umezeala şi temperatura din acest incredibil ianuarie. Ei bine, am văzut-o pe acelaşi sector de trotuar şi anul acesta... Adevăr vă spun vouă, bătrâna nu a murit!

Iniţial apărea cu acel vechi articol de ziar atârnat pe piept. Ţinta de atunci era strângerea a 62000 Euro necesari, teoretic, pentru o operaţie.

Câteva zile mai târziu acel articol era îndoit, rămânând doar parţial vizibil. În partea de sus se alăturase un carton- îndemn: STOP INDIFERENŢEI!

Bun îndemnul dar... cu condiţia să fie folosit în alt scop.

Mai trec câteva zile, dispare de tot articolul din ziar. Probabil, deşi era plastifiat, acel fragment de hârtie s-a uzat în atâţia ani. Iar ţinta femeii, dată fiind continua criză economică românească, din care nici tovarăşul Victor Ponta nu ne scoate, a devenit ceva mai modestă şi se referă probabil la ce practic eu de 38 de ani, supravieţuirea de pe o zi pe alta. STOP INDIFERENŢEI! căpătase o anexă, un carton pe care era scris un mesaj care, citit pe diagonală, din mers, părea să facă apel la Dumnezeu.

Eu ce să înţeleg? Că ce nu a "vândut" ziarul era posibil să "vândă" sloganul antiindiferenţă dar, mai sigur, va "vinde" apelul la sentimente religioase?

Părerea mea este că acţiunea bătrânei, privind din perspectivă juridică, nu este altceva decât o interpretarea a prevederilor articolului 326 Cod Penal care, dată fiind vârsta persoanei, nu o incriminează.

Totuşi, chiar dacă nu este o acţiune ilegală, sunt de părere că este o acţiune abuzivă, cam din aceiaşi categorie cu şantajul emoţional. Am observat o grămadă de trecători care acordau atenţie, poate chiar ajutor material, acestei bătrâne. În mintea trecătorilor răsuna probabil un gând de tipul: "Dacă nu ajut această bătrână atunci nici părinţii şi bunicii mei nu vor primi ajutor când vor avea nevoie".

Am putea sugera şi ideea de a-ţi cumpăra locul în rai lăsându-te amăgit de o astfel de specie care, sărăcuţa, se află cu un pas în groapă... de vreo doi ani şi mai bine...

Se pare că trăim într-un sistem social în care minciuna este percepută ca adevăr absolut. Şi nu e bine deloc!

marți, 21 ianuarie 2014

E uşor să o placi (3)



Azi a fost examen de Subcarpaţi... O domnişoară cu un profil un pic urâţel citea în metrou, pe la ora 9:15, în drum spre Piaţa Unirii, din acelaşi volum din care se învăţa şi pe vremea mea... Din faţă fata devenea chiar atrăgătoare. Asta dovedeşte că, văzut din unghiul (ne)potrivit, orice om poate arăta mai mult sau mai puţin (ne)plăcut. Fragmentele marcate cu verde demonstrează că stilul de învăţare se menţine acelaşi deşi au trecut vreo 10 ani între momentul în care dădeam eu cu nasul prin Subcarpaţi şi ziua de azi. Mi-ar plăcea să ştiu că tipa a promovat examenul... După multă vreme în care orice element direct legat de Facultatea de Geografie mă întrista, fata asta mi-a adus un zâmbet care mi-a rămas pe faţă pentru câteva minute.

Mi-am amintit cu ocazia asta de o discuţie de acum câţiva ani în care mi se demonstra că, bazându-te pe elemente transmise verbal sau nonverbal de celălalt, poţi găsi uşor o formulă cu care să începi şi să continui o conversaţie cu (ne)cunoscutul de lângă tine...

Cu şi mai mulţi ani în urmă am fost martorul unui moment interesant pe care cred că abia acum îl înţeleg bine. Eram într-un grup din care majoritatea ne aflam în situaţia de a nu-i cunoaşte pe ceilalţi, fiind puşi la un loc de o idee, nu de faptul că ne-am fi cunoscut şi ne-am fi apreciat înainte. Ei bine, într-un moment în care grupul scăpase de încărcătura semioficială (nu vorbesc de un aspect oficial pentru că acesta nu existase deloc, grupul fiind animat de o doamnă prietenoasă, informată, apreciată datorită intervenţiilor de pe o listă de discuţii pe care ne identificase pe unii dintre noi înainte de a ne propune acea activitate de grup), un tip se adresează unei tipe făcând o afirmaţie destul de hazardată, dat fiind că nu identificam niciun element care să mă facă să cred că se cunosc de mult:

-Ana, eu ştiu ceva despre tine...
-?!?
-Ştiu că îţi place să te îmbraci în roşu

Cred că acest moment a ajutat mult la crearea atmosferei plăcute, amuzante, din seara care a continuat la o bere, într-o cârciumă cu mese de plastic din Grozăveşti, şi în Expirat, club prin care nu obişnuiam să trec decât în serile de luni, când cântau acolo Vampirul şi Supă...

Deci, dacă obişnuieşti să taci gândindu-te că nu ai nimic interesant de transmis, întrebat, apreciat la cei din jur, ai putea încerca să-ţi dezvolţi capacitatea de a observa după care vei constata că există, poate mai mulţi decât crezi, oameni cu care ai ceva în comun...

luni, 20 ianuarie 2014

Obsesia muzicală a dimineţii revine



După o lungă absenţă, obsesia muzicală a dimineţii revine...



Ceva mai târziu, fără vreo legătură cu cântecul de mai sus, citesc vag şocat capitolul despre sinucidere din cartea unui psihiatru francez. Uneori este destul de ciudat să citeşti despre un astfel de subiect dur un text scris într-o manieră obiectivă. Poţi trata cu neîncredere unele teorii deşi, în acelaşi timp, eşti convins că există argumente serioase care să le valideze. Te trezeşti brusc conştientizând elemente care rămân necunoscute pentru un procent însemnat din populaţie...

duminică, 12 ianuarie 2014

Sărbători de iarnă la Pungeşti- judeţul Vaslui

ACTUALIZARE 14 ianuarie 2014 ora 21:35: Alexandru Popescu, român din Pungeşti, a ieşit din greva foamei. Sper ca sănătatea lui să nu fie grav afectată de această formă extremă de protest. Tot RESPECTUL pentru acest OM!

----------------------

Undeva, în România, oamenii nu au avut motiv să se bucure de sărbători.

În sprijinul lor acţionează şi tânăra pe care am văzut-o pe 31 decembrie 2013, venind spre serviciu, tânără care avea atârnată pe rucsac o insignă Jos sonda! M-am gândit să o salut dar eram grăbit pentru că aveam ceva treburi urgente la birou. Sunt perfect conştient că, în spatele acestei scuze parţiale cu graba, se află şi o încă perfecţionabilă abilitate de a socializa.

Tot în sprijinul pungeştenilor, pe 1 ianuarie 2014, câţiva oameni făceau greva foamei în faţa Teatrului Naţional Bucureşti.

Am ajuns să-i văd într-o plimbare făcută sub influenţa furiei acumulate acasă. În această plimbare am văzut întâi pe zidul Universităţii, în dreptul Facultăţii de Istorie, o inscripţie neagră: Pungeşti. Mai departe, pe Calea Victoriei, pe lângă Magazinul Muzica, am văzut un sticker care suna cam aşa: Pentru o viaţă sănătoasă consumaţi informaţii necenzurate. http://stopfracturare.ro/.

Ajungând în zona fântânii de la Arhitectură, văd o maşină a Jandarmeriei. Era 1 ianuarie 2014, ora 14:30. Nu se vedea niciun protestatar în zonă iar prezenţa jandarmeriei mi s-a părut exagerată. În gând, am transmis înjurături guvernului Ponta care a susţinut activităţile distrugătoare ale Chevron. Îmi arunc privirea şi spre Teatrul Naţional şi văd o posibilă sămânţă de protest. Trec pasajul şi... mă apucă tristeţea văzând că împotriva gazelor de şist oamenii au intrat în greva foamei. Pe lângă ei nimeni din presă, nicio ambulanţă, niciun trecător interesat de subiect. 100 % dramă, nimic mai mult...

Ajung acasă la fel de trist precum plecasem doar că acum apăruse un motiv în plus.

Câteva zile mai târziu, sâmbătă 4 ianuarie 2014, văd la ştiri că greva foamei de la Pungeşti s-a încheiat.

Duminică 5 ianuarie 2014 aveam să văd că greva foamei continuă la Bucureşti. N-am mai avut curaj să mă apropii de grevişti, încă eram suficient de trist încât să mă tem că voi fi destabilizat emoţional dacă îi văd din nou. Oricum, este regretabil că televiziunile mint în continuare dacă nu din reavoinţă sau din incompetenţă, cel puţin din cauza insuficientei documentări din teren. Din nou 100 % dramă...

Câteva articole despre greva foamei la care au apelat pungeştenii în articolele de mai jos:

HotNews

EuropaFM

Replica

Cotidianul

Realitatea.Net

În articolul de pe Realitatea este amintită şi stupida plângere făcută de Asociaţia Crescătorilor de Animale. Oamenii din această asociaţie par să nu îşi dea seama că, dacă operaţiunile Chevron continuă în zonă, ei nu vor mai avea de ce animale să se ocupe pentru că pe un sol otrăvit NU O SĂ MAI POATĂ CREŞTE NICI MĂCAR O GĂINĂ.

Vă doresc ca 2014 să fie anul în care scăpăm de Ponta, cel mai răuvoitor politician pe care l-a avut România după momentul decembrie 1989!

miercuri, 8 ianuarie 2014

O labă mică...


PUBLICITATE

Văd dimineaţă pe câteva maşini un mic afiş lipit. Sper ca lipiciul de pe acest afiş să fi produs daune maşinilor, astfel încât proprietarii să sune pentru a cere... despăgubiri.

Pe afiş scrie aşa:

Sună-mă şi îţi ofer o rată mică cât laba mea.

Foarte inspirat mesaj, nu-i aşa? În definitiv, există un număr mare de bărbaţi care conduc maşini şi care, deşi poate nu recunosc, s-au masturbat mai mult sau mai puţin constant de-a lungul existenţei...

Oare mesajul va vinde credite? Sau va stârni un gând asemănător cu al meu, când mă gândesc la dobânda pe care aş plăti-o pentru un credit? Eu zic că:

SUNT PREA SĂRAC PENTRU A HRĂNI UN BANCHER!