joi, 19 iunie 2014

Cine-i Halep?



Ştiu, românii obişnuiesc să fie tare mândri când un sportiv de-al nostru (sau echipă, fie!) are o performanţă cu care uimeşte. Cam aşa s-a întâmplat şi cu domnişoara Halep, a stârnit un val de interes şi de mândrie. Totuşi, pe mine în cel mai rău caz mă enervează mediatizarea de care beneficiază Halep, atunci când nu reuşeşte să mă lase perfect indiferent.

Începe să mă enerveze Halep atunci când şeful meu, ca o justificare pentru un chiul în grup, grăieşte:

Au luat plasă cei care au plecat mai devreme s-o vadă pe Halep. Meciul de dinainte s-a prelungit.

Îi răspund în stilul sictirit pe care l-am perfecţionat în ultima vreme, timp în care mizantropia-mi este pe zi ce trece mai serios argumentată.

Ăştia ori fac pariuri, ori se uită la picioarele gagicii. Altfel nu pricep de ce se grăbesc să vadă meciul ei.

Răspunsul primit a fost ABRAcadABRAnt:

Nu cred. Halep este fată cuminte.

De parcă o fată cuminte poate să anuleze o privire pofticioasă sau te poate opri să faci cine ştie ce gest în timp ce o priveşti la TV doar pentru că ea e fată cuminte şi îşi impune cuminţenia tuturor celor ce o privesc. De parcă e musai ca o fată aparent cuminte să fie într-adevăr cuminte. Probabil şi Martina Navratilova lăsa impresia de cuminţenie până s-a aflat că este minoritar necuminte... Parcă mai auzisem eu şi de altă persoană cuminte, cândva, într-o zi senină de primăvară...

Povestea asta se petrecea cu ceva vreme înainte de finala de la Paris. Pierdută de Halep... I-am purtat ghinion? Mă bucur! :))

Ceva mai târziu găsesc pe carpaţi.org o postare pe forum despre bannerul dedicat Simonei plasat sub Crucea Caraiman. Normal, în acelaşi stil glumeţ- sictirit- nesociabil, am comentat critic. Eram convins că cei care citesc postarea mea îşi vor da seama în ce măsură vorbesc serios şi de unde începe gluma.

Ei bine, am avut o surpriză, cel puţin o persoană nu a putut delimita gluma de seriozitate. Şi mai departe, replicile care îmi mai erau sau nu adresate, nu am mai avut răbdare să le citesc.

Oricum, eu ştiu foarte clar că nu mă încântă nici pasiunea extremă pentru un sportiv, nici elicoptereala făcută pe Caraiman, nici PLATFORMELE care să-i ajute pe RETARDAŢI să vadă Buşteniul de sus.

Dacă eram un tip cu bani şi cu tendinţe antisociale, cred că aş fi plecat spre Cruce pentru a distruge cumva bannerul imediat după ce am auzit de el.

Dar aşa, sărac şi nesociabil, nu pot decât să-mi spun, sub o formă sau alta, părerea şi să sper că mizeria din oameni este totuşi ceva mai puţină decât cea observată de mine. Dar speranţa asta rămâne mai mult pentru că, din când în când, îmi amintesc de erorile de gândire pe care le-am analizat cu Tiberiu cu nişte ani în urmă...

Până la urmă mi se pare logic să nu-mi pese de Halep atâta timp cât tipa nu cumpără calculatoare de la firma la care lucrez, nu îmi produce nici sub altă formă un cât de mic câştig, nu se **** cu mine, nu discută cu mine, nu mă ajută să-mi soluţionez cine ştie ce nelinişte metafizică sau problemă existenţială.

Şi dacă tot am amintit de postarea de pe forumul carpaţi.org, puteţi să citiţi aici comentariile:

http://www.carpati.org/forum/altele-12/banner_la_monumentul_eroilor-3977/

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu