Obsesia muzicală a serii

Nu am fost niciodată un individ pasionat de fluierat. Crescut fiind sub sloganul Nu mai fluiera că nu eşti pe Bărăgan (© mama), m-am abţinut mult timp să fluier, chiar şi în împrejurări în care s-ar fi potrivit s-o fac. Totuşi, cu trecerea timpului, mă abţin mai rar de la mai puţine lucruri (şi vorbesc aici de abţineri care au în mică măsură, chiar deloc legătură cu viciul). În seara asta, subit, gândindu-mă la un anticântec stupid (nu-mi mai amintesc acum la ce mă gândeam, atât de anticântec era), mă apucă fluieratul. Şi, la cât mă pricep eu să fluier, a ieşit cu totul altă linie melodică decât cea care-mi venise iniţial în vârful neuronului... A ieşit asta:



Mi-a făcut plăcere să constat că, într-un comentariu, cineva povestea despre Touching The Void şi de Joe Simpson. Un documentar excelent despre un alpinist care a luptat pentru supravieţuire într-o situaţie care ne-ar fi făcut pe foarte mulţi dintre noi să renunţăm.