7 iulie

Cred că este al doilea an în care ziua de 7 iulie îmi provoacă o stare de spirit negativă. Adevărul e că nu găseşti prea des o zi cu 3 aniversaţi pe care, din diverse motive, să nu-i poţi iubi. Şi dacă o astfel de zi este completată şi de un dialog întâmplător care "degenerează" în "Dacă fac fapte bune poate mă ajută Dumnezeu" care se poate traduce printr-un reproş adresat pentru o vină pe care oricum n-o înţelege nimeni ajungi acasă total lipsit de chef. Ajungi, schimbi câteva vorbe pe mess despre o tură la munte (deşi în sinea ta te gândeşti că ar trebui să te-ncizi în casă pentru că aceste ieşiri nu reprezintă decât simple insule într-o existenţă mizerabilă, nereprezentând pe termen lung niciun câştig), te repezi de câteva ori la petul de bere, îţi înşeli stomacul cu nişte sticks-uri şi apoi adormi fără ca trezirea să-ţi ofere o senzaţie relaxantă.

Şi viaţa o ia de la capăt. Aceleaşi eterne mărunţişuri care îţi transformă existenţa în coşmar.