Cred că i se întâmplă oricui să se trezească "mârâind" un fragment de cântec sau un refren. Zilele astea mi-au zburat prin creier următoarele:
O mârâială după M-a vrăjit o stea (mârâială, pentru că nu-mi aminteam textul). Aş putea invoca vechi pasiuni dar am vaga senzaţie că nu ar avea niciun sens. Nu cred că e pe aici cineva care să mă cunoască de suficient de multă vreme încât să priceapă despre ce era vorba în amintirile mele.
"Trec ţiganii cântecul lor ascult
Sparg paharul, vreau să te uit"
Fără o adresă precisă... Chiar nu-mi mai stătuse de mult timp Cargo pe creier...
Fireşte, nu-mi putea lipsi din creier Bună varianta rea.
"Mă calci pe nervi şi mă înnebuneşti
Ai să mă faci, fierbinteo şi rebelo,
Cu-aceste negre mâini împărăteşti
Să-ţi nimeresc gâtlejul ca Othello.
Tu, am impresia, nici nu observi
Cu ce iubire te păstrez în mine
Pe inimă te port, te duc pe nervi
M-ai prefăcut în cioburi şi ruine"
Căutând (a câta oară?) textul la Bună varianta rea am avut surpriza să găsesc pe prima pagină cu rezultate ale căutării două trimiteri la bătrânul blog de pe Yahoo 360. Parcă-mi pare rău că, peste câteva zile, se strică o căsuţă în care, din când în când, mă simţeam bine. Rămâne, în altă prezentare, clona blogului pe Yahoo Profiles dar oamenii care mă citeau pe Y360 presimt că nu vor mai vizita acel blog abandonat, nu vor ajunge să mă frecventeze aici, vor dispărea în ceaţa din care au şi apărut... După singurătate mi-a venit rândul să experimentez şi e-singurătatea...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Ia mai termina buei cu prostiile!
RăspundețiȘtergereIar 'buna varianta rea'? asta-i genu' de piesa ce nu trebuia inventata niciodata 8-|
Pentru acel "te duc pe nervi" te aprob, Satanic- Vals...
RăspundețiȘtergere