Dacă n-am apucat să scriu până la ora asta aproape am uitat ce-mi propusesem să povestesc.
Aseară am scăpat de o grijă, am resuscitat acel calculator. Eram atât de relaxat în timp ce lucram încât au existat şi mici erori care, până la urmă, nu par a afecta buna funcţionare a sistemului. E plăcut să lucrezi într-o atmosferă prietenească. Este locul potrivit să-mi cer scuze celei care mă abordase pe messenger în timp ce verificam funcţionalitatea acelui calculator. Când am ajuns acasă eram destul de obosit aşa că n-am mai intrat online.
La o oră relativ târzie am plecat spre casă după o scurtă discuţie despre psihologie. Mi se sugerează avantajul de a cunoaşte mai bine oamenii dacă studiezi psihologie iar eu întreb dacă ideea asta se referă la faptul că astfel poţi să le găseşti punctele slabe şi să le foloseşti apoi în folosul tău. Mi se răspunde negativ aşa că reformulez cam aşa: este bine să cunoşti ceva psihologie pentru că aşa ajungi să înţelegi mai bine oamenii... Ne punem de acord.
Pe drum mă întâlnesc cu Mihai, reprezentantul unui client... Îmi atrage atenţia, în glumă, că mă îndrept cam târziu spre casă şi, zâmbind la rândul meu, răspund: "Bine că mă critici şi tu!".
Azi dimineaţă am mai aşezat câte ceva prin rucsac. De la muncă va trebui să mă grăbesc spre casă şi apoi să fug spre gară. La 21:00 am tren.
La muncă mi se sugerează că plecarea (şi a) mea în concediu crează o situaţie dificilă. "Doar ştie că nu mă descurc. De ce a lăsat în concediu 2 oameni buni pe postul ăsta?". Ei bine, mă gândesc că ar fi momentul să nu mă mai neliniştesc în legătură cu capacitatea celorlalţi de a rezolva probleme de serviciu. În definitiv plec exact cum a vrut şeful, după întoarcerea doamnei x din concediu... Iar dacă într-adevăr nu se va descurca nu consider că ar fi vina mea. În definitiv, atâta timp cât sunt în concediu, nu-mi pasă de cele întâmplate la birou decât dacă ajung să mă afecteze la întoarcere. Şi, din păcate, sigur vor fi nişte teancuri de documente de verificat când mă întorc... Dar să nu anticipăm. Momentan ne bucurăm pentru amintirile plăcute care, sper, se vor aduna în următoarele două săptămâni.
Am lăsat lucrurile cât de cât în ordine aşa că nu mă simt cu nimic vinovat de eventualul disconfort pe care-l vor trăi colegii de muncă în cele două săptămâni în care eu voi fi plecat. Iar eventualii clienţi care sunt obişnuiţi să beneficieze de eficienţa mea şi acum se vor trezi cu problemele mai greu rezolvate sunt convins că vor înţelege situaţia şi vor relua colaborarea cu mine la întoarcere. Chiar ţineam de ceva timp să scriu că, între modul în care colaborez cu clienţii şi felul în care colaborez cu colegii, prefer clienţii. Culmea este că, după teoriile mele, aceştia ar trebui să facă mai multe probleme decât colegii... Contrazicem ipoteza...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu