Nimic mai fals! Citesc în continuare... Doar atunci când voi muri va trebui să scrie pe cruce cât de citit am fost... Sau poate va scrie altceva, ceva gen "o viaţă a învăţat şi tot prost a murit". Şi totuşi, de ce să stea o cruce la capul meu? Nu-i mai bine să ajung praf şi pulbere în urma unui proces de combustie "spontană" iar cenuşa să fugă oriîncotro ar vrea, purtată de vânt?
Hei! Gata cu bătutul câmpilor! În definitiv intenţionam să scriu doar că sâmbătă 1 august, după ce am terminat cu Călăul dragostei, m-am apucat de Tratat de psihoterapie cognitiv- comportamentală (Irina Holdevici, Bucureşti, 2009, Editura Trei). Este a doua carte serioasă de TCC pe care o citesc. Prima a fost Ghid clinic de terapie comportamentală şi cognitivă după care nu credeam că un tratat de TCC îmi poate aduce informaţii noi.
Ei bine, spre surpriza mea, Irina Holdevici îmi aduce şi informaţii noi (detalii legate de relaxare şi autohipnoză, plus încă câteva chestii), cel puţin în prima sută de pagini. Despre cartea asta am constatat azi dimineaţă că e greu de citit în metrou. 720 de pagini, copertă cartonată (o notă proastă pentru absenţa benzii de pânză pe post de semn de carte, la capitolul acesta are Poliromul o notă bună), rezultă o carte grea. Cartea asta mai are şi un format aparte (cam două treimi din formatul A4) care o face greu de citit în aglomeraţie.
Ca o concluzie după 3 zile de lectură, Tratat de psihoterapie cognitiv- comportamentală este, din câteva puncte de vedere, o carte grea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu