Parcă n-am fost niciodată mai plin de întrebări ca în ultimele săptămâni. E greu să supravieţuieşti printre tone de întrebări. E greu să iei totul de la capăt, să accepţi că nimic iremediabil nu s-a produs (oare aşa să fie? am serioase îndoieli), să speri într-un mâine mai senin...
Ce şi cu cine este bine să vorbesc? Ce să spun şi ce să ascund? Cât de stupide sunt unele cuvinte pe care mă tot gândesc că ar fi cazul să le spun? Ce consecinţe ar produce aceste cuvinte? Nu cumva e mai bine să tac? Să fug şi să tac?
Poate că în realitate nu s-a schimbat nimic. Poate e doar o artificială modificare de percepţii... Lumea e la fel, eu sunt un pic diferit dar... nu simt că direcţia în care evoluez eu este în mod categoric cea bună. Şi, apropo, m-am săturat de sfaturi! La modul serios, în perioada asta accept sfaturi dintr-o singură direcţie. Nu, nu mi-am descoperit Dumnezeul personal, accept sfaturi (asta neînsemnând neapărat că le şi aplic, pentru că de multe ori îmi scapă sensul în care se îndreaptă respectivele sugestii) tot din partea unui om...
Parcă pe zi ce trece sunt mai multe evenimentele care mă emoţionează în moduri diferite dar totuşi identice... Sau mai degrabă non- evenimente...
Da, grea perioadă! Şi, tare mă tem, total falsă... N-o să ajung nicăieri...
Nu, nu eşti tu de vină pentru clipa de pesimism! Situaţia e mult mai complexă decât ce ai insistat să discutăm.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu