Seara începe cumva ciudat...
-N-ai avut lamă?
-Nu de asta e vorba. Am fost atât de agitat zilele trecute încât m-am gândit că aş putea să mă tai ca dracu dacă încerc să mă bărbieresc...
În sfârşit, după nişte discuţii plecate de aici şi ajunse undeva dincolo, plec spre Iron City. Pe drum mă tot gândesc că de data asta va trebui să mă expun unor emoţii cam prea puternice faţă de ceea ce mă simt pregătit să suport. Dar atâta timp cât emoţiile astea ar putea să rezolve nişte probleme, încercarea merită făcută. Un lucru e sigur, dacă aş fi încheiat seara plecând acasă ar fi fost mai prost.
Ajung la Unirii şi-mi arunc o privire după ceva de mâncare. Deja mă simţeam obosit aşa că berea mi-ar fi picat cu siguranţă prost dacă nu mâncam. Găsesc la o fornetărie un ceva cu caşcaval aşa că m-am relaxat un pic la gândul berii care va urma.
Cobor în Iron aproape de 22:00. O fată pare decisă să se întoarcă din drum auzind că e seară cu intrare. Eu apucasem să citesc pe blog că vine Zoia Alecu aşa că mi-era clar că-i seară cu bilet. Ce ţin minte că m-a surprins e faptul că acest recital a fost anunţat mult prea târziu, netrecând decât vreo 17 ore de la momentul în care s-a publicat afişul pe blog până la concert.
Cobor deci şi dau de Mysha şi Jonnie aflaţi pe moment pe post de încasatori. Întreb dacă e 15 lei biletul (Zoia Alecu mi se pare un nume suficient de mare în folk pentru a justifica acest preţ) şi aflu că "pentru prieteni e 10 lei". Apreciez ideea, psihologic vorbind sună foarte bine. :) Mysha mă-ntreabă dacă îmi dă acum ladă, mă mir un pic să aflu că e deja plin clubul şi spun că aproape sigur voi sta în picioare. O dovadă în plus a faptului că sunt urmărite cronicile folk pe care le scriu din când în când... Într-adevăr, era lume destulă în club. O grămadă de chipuri necunoscute. Practic îi recunosc doar pe cei din Folk Frate, pe angajaţii barului şi pe Andrei (Ză` Duff) pe care-l auzisem acum 4 săptămâni cântând cu Folk Fraţii şi despre a cărui voce îmi făcusem o impresie bună. Ca Folk Soră a apărut Cristinissima.
Ca element de atmosferă, după ce, cu câteva zile în urmă, afirmam că am evitat concertul Imre din Mojo pentru acel "tot ce-i al tău mi se cuvine mie", care-mi crează încă emoţii ciudate, aud Nebun de alb în varianta Emeric Set (înregistrare făcută la concertul din Iron de acum ceva vreme sau cel puţin aşa presupun) puţin după sosirea mea în Iron. Deci, odată în plus, evitarea se dovedeşte absurdă... Asta e! Am ratat un concert despre care am aflat că a ieşit genial...
Inainte de recitalul susţinut de Zoia Alecu începând cu 22:12 (recital care a durat aproximativ o oră), Mysha, Teddy şi Jonnie au cântat două piese: Destin când vine toamna (extrem de cunoscută piesa dar nu aveam nici cea mai vagă idee care îi este titlul) şi Jocul de poker... "Am intrat cu femeia în joc (...) Mi-am plătit datoria pe loc" ??? Grea întrebare, uneori...
Despre ce-a cântat Zoia nu am notat/ reţinut prea multe... A început vesel cu Le chanson de Ritza. Din celelalte piese câteva fragmente de text mi-au spus ceva... "Dar drumul e tot ce mai am..." (Încă un tren) "Şi nici nu mă aud când strig..." (Iar e lună plină). Alo Cristina!? mi-a amintit recitalul de la Maratonul Preoteasa din 2007 (cred că a fost prima dată când am ascultat-o pe Zoia Alecu). "Iar tu degeaba, degeaba o vrei..."
Aşa cum deja mă obişnuisem, Zoia a comunicat excelent cu publicul. Deşi mi-a plăcut de-a lungul timpului ce cântă, nu i-am reţinut textele aşa că a fost un concert pe care l-am ascultat destul de liniştit. Publicul nu a lăsat-o aşa uşor să coboare de pe scenă aşa că au existat două reveniri, în fiecare fiind cântată şi o piesă a Mariei Tănase. Piesa care a închis recitalul mi-a amintit tot de Maraton Preoteasa 2007. De ce? Pentru că Zoia Alecu, la fel ca Mircea Bodolan atunci, a renunţat la amplificare şi a cântat întreaga piesă acoperind cu vocea tot clubul (eu fiind aproape de bar iar ea în faţa scenei am auzit destul de bine şi cred că mă număr printre cei care chiar pot aprecia efortul ei). Un mic neajuns l-au reprezentat cei 2- 3 oameni care n-au putut să tacă toată piesa, uneori auzindu-i mai clar decât o auzeam pe Zoia Alecu.
Revin pe scenă Folk Fraţii şi... revine motivul drumului, obsesia mea pe seara trecută... "Fiecare are calea sa..." De fiecare dată când chestiile cântate aduceau în discuţie tema drumului mă crispam şi-mi spuneam că îmi va fi imposibil să scriu acel text... Cu capul în pământ aşteptam ca senzaţia aceea neplăcută să treacă... Şi trecea... Dar, mai devreme sau mai târziu, e preferabil să reuşesc să scriu acel text... În definitiv am aproape 10 zile la dispoziţie...
Până la 00:20 când am plecat din club pentru a fi adus cu un taxi acasă 20 de minute mai târziu s-au cântat câteva dintre piesele care mă încântă de fiecare dată când le aud... Cântă cucul, Verginica, acel amestec de Piaţa Romană nr. 9 cu alte piese la fel de vechi şi de bune... Cu Cristinisima tinându-i locul Nicoletei Pălărie la faza cu ping, ping... Ploaia asta nebună cântată fără gagici (după cum a avut grijă Mysha să ne atragă atenţia), tot Cristina Andrieş cu vocea care m-a surprins plăcut dar în mod diferit faţă de ce mă obişnuisem să aud din partea ei, Fram, Comănel (sau Jenică, întotdeauna îi încurc pe oamenii aceştia), cu amintirea serii în care a fost în club Crina de la Măr Verde (sunt ceva săptămâni de atunci, am avut plăcerea să asist atunci la o demonstraţie superbă în echipă lărgită- Folk Fraţii, Tivodar, Crina, parcă mai era cineva... ţin minte că am înregistrat atunci, voi încerca să regăsesc/ postez pe youtube şi pentru voi).
S-a cântat şi Păpuşarii cu obişnuitul "Şi totuşi Ţapinarii cine sunt?" motiv de reamintire a faptului că Ţapinarii sunt prieteni buni cu cei din Folk Frate şi ştiu că piesa se cântă în versiunea asta. Am auzit-o cântată aşa chiar după concertul Ţapinarii de aici, de acum câteva săptămâni. Din păcate n-am apucat să scriu atunci cronică şi-mi cer pe această cale scuze celor doi Ţapinari. La un moment dat m-am simţit incomodat de fum aşa că am terminat berea şi m-am retras spre ieşire. Cam atunci s-a cântat Cântec pentru tine...
Vlad se ocupa de vânzarea celor două CD-uri scoase de Zoia Alecu pe care le-aş fi cumpărat dacă aş fi ştiut că voi sta pe-acasă să ascult muzică. Zoia Alecu, aproape de plecarea sa din club (a plecat cam la aceiaşi oră cu mine) a-ntrebat dacă poate obţine un afiş al concertului iar cererea i-a fost satisfăcută. Sper s-o revăd cât de curând într-un concert... Dar până la un nou concert cu ea, vă puteţi arunca un ochi pe site-ul ei unde, din câte bag de seamă, se pot asculta o grămadă de piese cântate de ea.
Am adormit pe la 00:40 iar spre 5 dimineaţa m-am trezit cu o durere de cap oribilă. Nu cred că era de la bere, mai degrabă era de la discuţia de dinainte... Partea bună e că durerea de cap a trecut odată ce s-a luminat şi m-am dat jos din pat. Totuşi, am avut o stare ciudată toată ziua...
Hai să vedem, public cronica mea înaintea cronicii oficiale? :D
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu