Cântec de speranţă...

Editare din 29 ianuarie 2010 a postării din 23 ianuarie 2010.

Încep mulţumindu-i lui Mi pentru invitaţie şi lui Sorin pentru că mi-a dat un impuls în plus pentru a merge pe 22 ianuarie în e.varză.

La 17:12 mă sună Sorin să mă-ntrebe dacă vin şi eu să ascult Casa cu prieteni. Ei bine, nu am putut spune nu. Prin urmare, aproape de 19:30, mă întâlneam cu Sorin la Obor şi porneam către e.varză. Simţindu-ce puţin mai acasă faţă de data trecută, ne-am îndreptat spre camera cu cântări. Nici nu apărem bine în prag că ne vede Mi şi vine să ne salute. Se bucură că ne vede, ne bucurăm că suntem acolo. Ne găseşte loc la o masă aproape de scenă. Ne instalăm apoi mergem după vin fiert, una din atracţiile de iarnă ale cârciumii. Revenim, asistăm la probele de sunet, Mi caută o poziţie bună pentru aparatul de fotografiat. Se gândeşte că aş fi tocmai bun să filmez bucăţi din concertul lor. Totuşi, poziţia mea şi mişcările de trupe din minutele următoare au demonstrat că este mai bine să se ocupe de filmări domnişoarele din faţa noastră. Când una din ele a sugerat că ne omoară Mi dacă nu ies bine filmările am afirmat că se poate da vina pe mine. Mi se răspunde cu "Îmi plac oamenii care-şi asumă responsabilităţi". Ce drăguţ! :P

Până la urmă se filmează cu aparatul pus pe o halbă de vin şi pe un manual de veterinară din bagajul lui Sorin. "Chiar aşa vă fac? Vă pun calul mort pe masă iar voi trebuie să spuneţi ce vedeţi?", întreba cineva... Cică aşa e. Clar că nu eram omul potrivit pentru medicină de orice fel! :D

Contrar obiceiului meu, nu am stat cu ochii pe ceas să văd cât de târziu după ora anunţată începe concertul Casa cu prieteni. Era prea plăcut să conversez şi să casc ochii la atmosfera din cârciumă. Iar vinul... fără să fie la fel de bun ca cel din Piatra Mare (Bogdane, o să-ţi pomenesc tura aia multă vreme de acum încolo!), este totuşi o opţiune bună. Microfoniile, şuierăturile şi pocniturile din timpul probelor de sunet mai degrabă amuzau decât enervau.

În cameră, înghesuială mare în urma căreia lumea se mai lovea, se mai ciocnea... "Fantastic! Atâta înghesuială şi totuşi nimeni nu se supără!" mă trezesc spunând.

Odată început concertul nu mai am prea multe de spus... Când Casa cu prieteni au părăsit scena oamenii au dat de înţeles că e prea devreme. După Mi, Sânziana, Afti şi Dragoş a cântat câteva piese chiar sărbătoritul serii, Soby carpatistul. Apoi s-au succedat încă alţi oameni printre care Cristina, o voce asupra căreia mi-a atras chiar Mi atenţia.

După vin a urmat o bere iar puţin după miezul nopţii am pornit şi eu spre casă. Am mers pe jos până am întâlnit un taxi care m-a adus destul de repede acasă. Odată ajuns am fugit la somn pentru că urma prima mea tură carpaţi abordată ca organizator.

Poze de la cântare, în profilul hi5 al celor de la e.varză.

Pentru că săptămâna trecută nu am avut timp să spun o poveste lungă şi frumoasă despre ce a fost acolo, v-am lăsat atunci în compania unei piese pe care am avut plăcerea s-o ascult şi live: