Nici terorismul nu mai e ce-a fost! :))

Primesc din partea băncii al cărei client sunt o nouă solicitare de actualizare a datelor. Lăsând la o parte faptul că devine enervantă actualizarea asta făcută cam des, m-a amuzat teribil motivul invocat de bancă, în conformitate cu nu ştiu ce reglementări BNR. Citez: "în scopul prevenirii spălării banilor şi finanţării terorismului" :)) Dacă contul meu arată a cont prin care se spală bani sau din care se finanţează terorismul ce s-ar fi întâmplat dacă aş fi fost cine ştie ce director şi aş fi rulat prin el sume de zeci (sute?) de ori mai mari?

Râd eu dar situaţia este cât se poate de tragică... Dacă pentru a avea acces la un salariu de tot rahatul (a ajuns să-mi fie ruşine să mai spun ce venit am în schimbul muncii mele, şi vă rog să nu interpretaţi ruşinea ca o formă mascată prin care sugerez ideea de confidenţialitate) trebuie să semnez şi completez formulare stupide de două ori pe an înseamnă că trăiesc într-o lume nebună rău de tot! Măcar spuneţi pe faţă că sunteţi stăpâni de sclavi şi daţi-mi zilnic doar o felie de pâine, în speranţa că voi fi la fel de eficient încă ceva vreme. Iar după moartea mea înlocuiţi-mă cu alt sclav!

Mi-e din nou scârbă, al dracu de multă scârbă! E plină lumea de nemernici care se înghesuie să te judece, să te critice, să te devalorizeze!

Totuşi, psihologia mă învaţă că "dacă tu consideri că sunt un nimic în faţa ta te înşeli" se poate traduce prin "eu sunt de părere că sunt un nimic în faţa ta" iar "m-am înbolnăvit datorită mediului în care lucrez" se poate traduce prin "lucrez aici tocmai pentru că m-a înbolnăvit un alt mediu". La fel, "este treaba ta dacă eşti un tip ascuns" se poate traduce prin "poate nu ţi-ai dat seama dar eu mai degrabă mă ascund decât să fiu sinceră, şi asta-mi prinde bine pentru că tu, fraiere! nu-ţi vei da niciodată seama că pe faţă te laud dar pe la spate te critic de nu te vezi".

A nu se interpreta acest text ca o formă prin care aş afirma că eu sunt perfect. Îmi ştiu mai mult sau mai puţin exact calităţile şi defectele. Dar nu suport prea uşor efortul sistematic al unora prin care se încearcă demolarea mea. Singura lor scuză (şi aici poate chiar sunt prea bun) ar fi faptul că te demolează pe tine în încercarea disperată de a-şi ascunde propria ratare.

Poate ar trebui totuşi să vă mulţumesc pentru că, prin voi, îmi dau seama că sunt ceva mai valoros decât îmi imaginam, că merită să lucrez în continuare cu mine şi că merită să sper că va veni şi o perioadă mai bună... În acest context încep să mă bucur că, aseară, fără să-mi fi propus asta înainte, am ajuns să conversez cu Sorin pe marginea unei probleme cu care mă duelez de câteva luni. Aceiaşi problemă despre care am fost tentat să-i povestesc şi Marianei marţi, aceiaşi problemă despre care sunt tentat să discut şi cu alţi oameni dar, într-o oarecare măsură, mă tem de posibilul răspuns dezadaptat pe care l-aş putea primi din partea lor.

Ciudată perioadă...