Ei bine, deloc surprinzător, am început anul tot pe bicicletă. Pe 1 am făcut o combinată debarcader- IOR care s-a sfârşit cu un genunchi futut (nu al meu) şi ceva înjurături cauzate de lovitură. Eu am rămas cu eterna nedumerire: nu ar fi mai simplu ca în locul înjurăturilor omul să spună rapid şi exact ce-l doare? Poate o să-mi spună şi de data asta un anonim că sunt prea dur...
Fotografia e din IOR:
Tot în IOR, dădusem în mintea copiilor pe tiroliană:
Azi, pe o vreme de basm, din nou în debarcader. Nu am luat aparatul foto la noi şi rău am făcut. Aleile din parc păreau desprinse din poveşti, cu copacii proaspăt îmbrăcaţi cu zăpadă. Ne-am întors acasă cu bicicletele încărcate de zăpadă, cam ca în pozele făcute în holul blocului.
Tot în IOR, dădusem în mintea copiilor pe tiroliană:
ce misto arata cu zapada pe ele :D
RăspundețiȘtergerevreau si eu ...
să vezi ce mişto e când vezi balta care rămâne în urmă după ce se topeşte zăpada pe hol :)) tot ce-i alb în poze devenise maro...
RăspundețiȘtergereduminică mai dădusem de o belea, frânele îmi cedaseră aproape de tot din cauza zăpezii depuse pe saboţi şi jenţi, ajunsesem să frânez cu picioarele :D în avantaj erau frânele pe disc care ţineau destul de bine chiar şi în aceste condiţii vitrege
A fost frumos. Pacat ca nu am luat aparatul foto cu noi in parcul Debarcader. Pe ninsoarea aia, cu totul alb in jur...
RăspundețiȘtergere