Mărunţişuri...

Se pare că am din nou o perioadă mai puţin veselă...

Ieri, revin la muncă după câteva zile de concediu petrecut pe acasă. Din cauza temperaturilor nu prea cumsecade şi datorită conjuncturii nu chiar favorabile nu am mai plecat nici în Sâmbăta, nici prin Baiului sau Bucegi. Oricum, în Bucegi, sub Şaua Şugărilor, în cort, vineri spre sâmbătă, s-au înregistrat -14 grade, mult mai frig decât cele -6 grade pe care le-am prins şi eu câteodată. Revin la muncă şi mă reacomodez destul de greu cu treburile de birou. Ca să zic aşa, a fost un concediu (3 zile) suficient de scurt încât să nu mă fi relaxat dar suficient de lung încât să fi "uitat" cum e să munceşti.

Spre seară, mă trezesc cu o doamnă colegă (să-i zicem B.) băgându-se aiurea în seamă. Face ea o teorie de genul: "Cum? Tu mergi iarna cu cortul? Şi te mai primesc ăştia la muncă? Ştii că se fac controale şi la cap.", cu referire la stupidele controale de medicina muncii. Echilibrul îl stabileşte altă colegă care îşi aminteşte de o fază povestită de mine cu ani în urmă când doamna doctor îmi spune în faţă că nu poate trece în fişă tensiunea redată de aparat pentru că iese din rând... Deci, cum rămâne cu medicina muncii? Şi cine are dreptul şi pe ce criterii să mă considere sănătos sau bolnav la cap? Şi, în plus, ce are baba cu mitraliera? Frate, voi aţi citit măcar câteva rânduri despre psihodiagnostic??? Dar despre noţiunile de interpretare şi discriminare? Cum ar suna, prin absurd, un referat care să certifice penalizarea mea la locul de muncă pe motiv că sunt diferit de majoritatea celorlalţi angajaţi? Plus că, după părerea mea, trebuie să stai destul de bine atât cu fizicul cât şi cu psihicul pentru a merge iarna pe munte cu cortul. Aşa că mă consider mult mai sănătos decât mă consideră (în glumă? în serios? n-am stat să cercetez...) doamna colegă.

Prost e că m-a cam indispus faza deşi, după cum spunea cineva, mama m-a învăţat să nu pun la suflet vorbele spuse de oameni proşti. :D Iar voi, cititorii binevoitori (ştiu că majoritatea celor care trec pe aici sunt persoane inteligente şi binevoitoare), poate aveţi dreptate să mă certaţi pentru că iau uneori lucrurile prea în serios...

După faza asta mi-am aruncat o privire pe carpaţi.org, am văzut o tură oarecum tentantă dar... fără să-mi dau nici eu seama exact de ce... mi-am spus că nu mă înscriu.

Plec într-un târziu spre casă, mai citesc pe drum câteva pagini despre iertare (incredibil proces... chiar e interesantă cartea asta... acum rămâne de văzut şi dacă voi trage vreun folos citind-o), ajung acasă cu o totală lipsă de poftă de mâncare, adorm destul de trist pe la miezul nopţii iar azi... am avut o stare destul de ciudată, asemănătoare unei dispoziţii melancolice...

Este adevărat că am avut eu şi stări mult mai nasoale dar, după câteva luni cât de cât echilibrate, mă nemulţumeşte mica cădere de acum...

Totuşi, partea bună este că genunchiul stâng pare să nu mai doară. Mă speriasem un pic după tura din 24 ianuarie sesizând că genunchiul durea destul de tare când mergeam mai mult pe jos şi, în special, când urcam/ coboram scări.

Poate la voi lucrurile stau un pic mai bine...