marți, 9 februarie 2010

TURISM pentru voi, nu pentru mine...

Experiment. Scriu duminică şi programez publicarea marţi seară. Textul? Foarte simplu:

Se pare că e absurd să mă gândesc la o viaţă împlinită. Practic nu am nicio şansă la aşa ceva. Revin la o idee veche, morbidă. Se pare că era mai bine dacă reuşeam să plec, atunci când mă gândeam serios la asta...

Şi dacă tot amintesc acel episod, precizez că persoana care a apărut atunci lângă mine la, să zicem, momentul potrivit (sunt ani de atunci, nu mă mai chinui să-mi amintesc câţi), a avut de atunci o evoluţie demnă de respect. La cum o cunosc eu, în cazul în care te gândeşti să-ţi programezi vacanţa, consider că merită să-ţi arunci o privire aici. Iar dacă ai gusturi asemănătoare cu ale mele, gusturile doar, nu şi veniturile, ai putea alege ca, la vară, să mergi aici.

3 comentarii:

  1. Tare, Zepellin Tour ;))
    Am o prietena care a stat la REYKJAVIK. Mi-a adus poze, e f frumos acolo.

    Cat despre viata implinita ... poate fi dar cred ca secretul e sa stii ce vrei pentru ca viata sa fie implinita pentru ca iti spun ceva, omul isi doreste mereu cate ceva si nu e niciodata implinit chiar daca pare a fi.

    Pupici

    RăspundețiȘtergere
  2. Salut!
    Sincer sa fiu, turismul asta "institutionalizat" nu e de mine. Si nici de tine. E pentru lenesi. Intelegi ce vreau sa spun.
    Daca voi pleca vreodata prin tari straine, voi pleca de capul meu; in nici un caz printr-o firma "de turism"... Cand spun asta nu ma gandesc la adaosurile f mari pe care le practica. Ma gandesc la ce pot eu face si ce nu intr-o asemenea excursie "organizata"...
    Prefer sa plec pe cont propriu. Chiar si pe litoralul nostru. Despre munte nici nu se pune in discutie.
    Am zis.

    RăspundețiȘtergere
  3. Îmi place că fiecare a înţeles ce a putut şi... şi-a spus părerea. :) Sau ne-am putea exprima altfel, fiecare a sugerat că a înţeles doar ceea ce a dorit să ştiu că a înteles sau că este dispus să accepte, măcar ca teorie.

    Din punctul meu de vedere, în acel moment (dar nu numai), importantă era ideea de împlinire. Ce ar trebui să se întâmple ca să mă simt împlinit? Cu ceva timp în urmă am răspuns la o întrebare de acest gen dar... nu ştiu dacă este cazul să vă provoc la comentarii mai concrete pe această temă.

    Steluţa a punctat şi acest aspect... Se simte că mă cunoaşte de mult timp şi m-a prins atât în vremuri bune cât şi în vremuri mai rele...

    RăspundețiȘtergere