După aceea o scurtă poveste...
Am ajuns la locul faptei puţin înainte de 16:30. Pe măsură ce mă apropiam de locul întâlnirii, întâlneam pe stradă din ce în ce mai mulţi biciclişti. Se anunţa o adunare serioasă iar următoarele minute aveau să confirme asta.
Pentru că Daniel era deja plecat cu treburi iar cu ceilalţi din familie nu apucasem să vorbesc, dat fiind şi că o persoană despre care speram să mă anunţe că vine la Bikewalk m-a anunţat că nu poate să vină, am pedalat singur până la Piaţa Scânteii. Undeva pe Ştefan cel Mare o ea, pe semicursieră, m-a ajuns din urmă, m-a depăşit apoi a continuat spre Piaţa Victoriei în timp ce eu făceam dreapta pe Dorobanţi. Am admirat-o pentru viteza cu care mergea. Nu mi-ar fi fost imposibil să merg şi eu în ritmul ei dar nici uşor nu mi-ar fi fost :)
Odată ajuns la locul aprobat pentru întâlnirea Bikewalk în câteva secunde îl văd pe Andrei. Rămân în zona lui minute bune. Sesizez câteva persoane care-l fotografiază, gândindu-mă eu că este posibil să-l confunde cu Ariel. Stăm de vorbă, mai aflu despre planuri pentru a doua zi (tura spre Glina în scopul fotografierii gunoaielor ar fi fost o alegere bună dacă nu s-ar fi concretizat tura noastră la Comana). Puţin mai târziu apare acolo şi Octav. Îi spun că m-am înscris la Prima evadare iar el, cu ceva experienţă în astfel de concursuri, îmi dă câteva sfaturi care îmi vor fi utile cu siguranţă pe 9 mai.
Până la urmă sunt sunat şi mă îndrept către cei din familie. Între timp mă salut scurt şi cu vulupe. Ajung la ceilalţi, mulţi: Ruxandra, Dan, Daniel, Cristi, Ionel. Stăm puţin de vorbă apoi se dă plecarea.
Eu plec înainte, ceilalţi rămân mai în urmă. Aveam să mă regrupez cu Cristi la intrarea în Herăstrău după ce eu, "rătăcindu-mă", dădusem o tură şi până la intrarea Pescăruş. Cu restul aveam să mă revăd un pic mai târziu, după ce ne-am bătut în telefoane.
Pe această latură a parcului Herăstrău aveam să constat că cei de la ADP au lăsat ca nesimţiţii pământ pe pista de biciclete. Mai devreme am sesizat altă nesimţire, un şofer care insista să-şi găsească loc de parcare pe trotuar trecând printre biciclişti, chiar pe pistă. A urcat pe trotuar printr-o manevră pe care eu o consider agresivă. Nu era deloc clar ce vrea să facă, părea să intenţioneze pur şi simplu să ne intimideze. Păcat că, printre şoferii pe care îi întâlnesc pe şosea şi cărora nu am ce le reproşa, se strecoară şi câte un astfel de nemernic. Nu am fost singurul care s-a uitat în urmă după acel şofer, cu scârbă. Câteva secunde după faza asta, de data asta într-un mod neagresiv, un taximetrist încerca să se strecoare spre şosea mergând pe pista noastră, printre maşinile parcate pe marginile trotuarului. Pe acesta l-am tratat şi noi cu înţelegere, încercând să-i eliberăm drumul strecurându-ne şi noi printre maşinile parcate. Cam astea au fost lucrurile urâte din timpul plimbării de aproximativ 4 km, mult prea scurtă parcă.
După tură au urmat nişte momente ciudate în care un tip nu ştiu cât de calificat încerca să-l imite cumva pe John Thompson. Mi-am amintit de prezentarea la care am asistat anul trecut şi de felul în care John a reuşit să controleze întreaga sală dovedind că cei adunaţi acolo erau destul de uşor hipnotizabili. Ei bine, în Herăstrău, lumea nu s-a lăsat hipnotizată! :D
Ai mei s-au ocupat de mici reparaţii la biciclete. Eu am avut parte de o plimbare în plus prin Herăstrău, de o conversaţie mai mult decât agreabilă, de surpriza de a vedea la plimbare pe acolo o persoană importantă pentru serile Folk frate. Odată cu întunericul a început şi proiecţia unui film despre felul în care cehii au reuşit să promoveze mersul pe bicicletă în oraş. Înainte de film ne-am aruncat o privire la expoziţia de pictură... Nu mai intrasem într-o expoziţie de o grămadă de ani... Unele elemente seamănă cu situaţia de la noi, autorităţi indiferente, organizaţii care iniţiază acţiuni gen Ziua fără maşini. Am văzut o parte din film urmărind cu oarecare greutate traducerea în engleză şi, în acelşi timp, făcând conversaţie. După ce s-a rezolvat şi ultima bicicletă în care era ceva de lucru am pornit spre casă.
Am ajuns pe la 22:00 iar ciclocomputerul arăta, pentru 17 aprilie, cam aşa:
Timp de mers: 2 ore 33 minute 17 secunde
Distanţă: 35,68 km
Viteză medie: 14,79 km/ oră
Viteză maximă: 37,3 km/ oră
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu