Zile aglomerate

Au fost atâtea chestii interesante de făcut zilele trecute încât nu a mai rămas timp să şi scriu despre ele.

Joi am ajuns în Iron City pentru concertul Tiptil. Despre concert nu am prea multe de spus. A sunat bine, mai bine decât mă aşteptam. Un element interesant a fost contrabasul electric, fără cutie de rezonanţă, folosit la unele piese în locul unei chitări. Public a fost destul de puţin dar cald. Au existat doar vreo 2 chipuri pe care să le recunosc ca fiind obişnuite pentru Iron City, în rest oameni necunoscuţi dar cu comportament OK. Eu am prins un loc comod, cu vedere bună spre scenă. Prin urmare, am observat că oamenii din Tiptil reprezintă prezenţe scenice plăcute. Dacă voi mai auzi de concerte ale lor este foarte posibil să merg să-i revăd.

Cele două piese cu versuri în română le ascultasem deja. În concert mi-a sunat mai atractiv Spune-mi:



Înainte de concert am avut vreme să cuget un pic şi mi-au trecut prin cap chestii...

Mi-am amintit cum, căutând Tiptil pe internet, am dat de blogul unei viitoare arhitecte, blog care mi-a reţinut atenţia minute bune.

Am constatat că a dispărut manechinul de care se tot lega Alexa în perioada în care ne vedeam des pe acolo.

Mi-am amintit cum, după mulţi ani în care am stat departe de cluburile în care umblam prin 2002- 2004 cu Putin, serile folk din Iron City m-au convins să reîncep să frecventez cluburi. Povestea cu Adriana şi marmota cred că am mai scris-o aşa că nu revin la împrejurările care au favorizat prima mea prezenţă la Folk, frate în vara lui 2008.

Mi-am dat seama că, în amintirea serilor Travka din club A de acum mulţi ani, ar fi fost tare tentant să merg în The Silver Church la concertul de reîntemeiere al trupei. Totuşi, pentru că cei de la Tiptil au reuşit să-mi facăo impresie bună prin clipurile de pe youtube, i-am ales pe ei în seara de joi, cu speranţa că Travka va avea curând un nou concert la care să reuşesc să merg.

Am văzut afişul Mayatonului şi mi-am propus să ajung şi eu, în sfârşit, să ascult M.I.S.H.U Călian

Vineri am fost puţin dezamăgit când, ajuns acasă după drumul la dentist şi după ce am dat prin Cora ca să-mi satisfac pofta de mici am ajuns acasă şi am aflat că s-a anulat concertul Timpuri Noi la care îmi propusesem să merg. Mi-am umplut totuşi seara cu o ieşire pentru cumpărături.

Sâmbătă dimineaţă am avut parte de o nouă conversaţie constructivă.

Pe la 15:30 am plecat spre Bikewalk. Am parcurs, până pe la 22:00, cu lungi pauze, cam 35 km. Poate apuc să notez datele mai exacte legate de plimbarea pe bicicletă de sâmbătă. Traseul Bikewalk-ului a fost scurt, cam de 4 km. Deşi plimbarea s-a petrecut pe piste de biciclete (aşa prost gândite cum sunt) a fost plăcut. La traversarea de la Arcul de Triumf poliţia ne-a permis să trecem şi pe roşu, blocând împreună cu cei de la Mai Mult Verde, trecerea celorlalţi în timp ce grupul în care mă aflam trecea cât mai rapid posibil intersecţia.

Am fost suficient de mulţi biciclişti încât să umplem trotuarele. M-a bucurat să rămân ca amintire de la Bikewalk cu o bandă reflectorizantă utilă pentru o mai bună vizibilitate în trafic. M-am bucurat să reîntâlnesc acolo câţiva oameni cunoscuţi (Andrei, Ruxandra, vulupe, Octav -care mi-a dat câteva sfaturi legate de prima evadare-), să-l cunosc pe Dan (auzisem lucruri bune despre el de la Răzvan dar nu-l întâlnisem până acum). M-a întristat un pic un şofer care a insistat să parcheze pe troutuar mergând spre locul de parcare printre biciclişti, pe pista noastră. M-a bucurat reacţia unor pietoni care apreciau adunarea noastră.

Cele organizate după cicloplimbare nu m-au atras în mod deosebit. A existat totuşi şi o excepţie în acest sens, filmul proiectat seara, pe care nu l-am urmărit pânâ la capăt şi pe care oricum nu-l puteam înţelege prea bine date fiind cunoştinţele mele de engleză destul de sărace. Totuşi, am înţeles că în Cehia bicicliştii au avut ceva victorii după acţiuni în genul celor la care am participat şi eu în ultimele luni (Ziua Fără Maşini, Ciclotura de Toamnă, Ciclopromenada Nocturnă 3).

Dacă mi-ar fi spus cineva că în timpul plimbării de sâmbătă voi avea parte şi de o conversaţie plăcută şi interesantă poate n-aş fi crezut. Prin urmare, pot considera conversaţia cu Ruxandra ca pe o lebădă neagră pozitivă. Îmi amintesc cu ocazia asta că de la ea am aflat de Ciclopromenada Nocturnă 3, ocazie cu care m-am reîmprietenit cu bicicleta. Tot la ea am întâlnit un mod de gândire pe care, încet- încet, încep să mi-l însuşesc şi eu. Da, sunt în jurul nostru suficienţi oameni faini încât să ne permitem o generalizare gen majoritatea oamenilor sunt OK.

Conducând-o pe Ruxandra spre casă mi-am dat seama că am pedalat din nou foarte aproape de Steluţa. Odată ajuns acasă am trecut la somn cât am putut de repede pentru că proiectasem şi pentru duminică o ieşire pe biciclete.

Mica dezamăgire a zilei a fost sms-ul primit la 15:30. Bikewalk-ul a fost mai sărac cu o persoană plăcută.

Marea victorie, trăită cu câteva ore înainte de Bikewalk, a fost faptul că m-am înscris, aşa cum îmi propusesem, la Prima evadare 2010. Mă găsiţi pe lista de aici în poziţia 258. Fiind primul concurs la care mă înscriu am tone de emoţii dar sper să iasă frumos ziua de 9 mai. Mă bucur ca, printre cei 317 oameni deja înscrişi în cursă, să regăsesc câteva nume cunoscute. Printre alţii, văd că e înscris şi Cornel Ziman, un tip de care mă leagă nişte amintiri simpatice.

Duminică a fost tura la Comana în care grupul a fost format, pe rând, din 4 (Marius, eu, Cristi, Ionel- până la IMGB), 5 (eu, Cristi, Daniel, Ionel, Marius- până în rezervaţie), 7 (ni s-au alăturat Ruxandra şi Dan în rezervaţie) respectiv 6 oameni (prin plecarea lui Dan, pe 4 roţi, după plimbarea prin rezervaţie). 115 km pedalaţi, traseu frumos, prima dată când am intrat în rezervaţia de la Comana, vreme bună. Singurul moment delicat a fost în pădure când am constatat că dăduse diareea peste mine. Am mers în tufiş, am luat apoi un furazolidon şi mi-am revenit.

Acasă am ajuns cu ceva dureri la umărul stâng, transferate peste noapte la cel drept. M-am bucurat mult de tura asta văzută de mine ca un antrenament utilpentru concursul din 9 mai. Poate apuc să scriu mai multe despre ziua de duminică...

Luni, după ce stătusem 48 de ore fără internet, am verificat noutăţile importante sosite online. M-am anunţat la 2 concerte, marţi şi joi în speranţa că voi reuşi să ajung la amândouă.

Azi, marţi, după o zi de muncă obositoare, mă întreb ce să fac în restul de zi rămas...

Deşi textul nu este formatat, public acum pentru că nu ştiu sigur când voi apuca să şi formatez...