În seara asta, tot pe la 18:00, am plecat din nou să pedalez... Să zicem că pedalatul e într-adevăr xanax/ alprazolam-ul meu, aşa cum mi se sugera zilele trecute... Altfel cum îmi explic faptul că, iarnă sau vară, singur sau în grup, mă găseşti în şa?
Nici n-am plecat bine de acasă că mă trezesc lătrat de un maidanez negru pe care-l deranjasem din somnul consumat în mijlocul străzii. Acesta îl întărâtă pe altul şi... potaia ultimă insistă atât de mult să mă urmărească şi să mă latre încât întorc bicicleta şi mă îndrept nervos către el. Fireşte, potaia se retrage între maşini şi continuă să mă latre de acolo. Eu mă calmez şi îmi văd de drum nu înainte de a consuma un scurt dialog:
El: Nu e bine ce faci?
Eu: De ce?
El: Când te vede data viitoare...
Eu: Ce-mi face? Mă muşcă?
El: Da.
Eu: Şi ce dacă? Ghinionul meu!
Nu aveau sens comentariile critice la adresa celor care, din prostie sau din dragoste, păstrează animale printre blocuri... Sunt de mult lămurit că eu, ca individ, om zică-se, am mai puţine drepturi recunoscute faţă de orice amărât de maidanez de colţul străzii... Oricum, odată în plus, m-am gândit că le-ar sta bine cu un spray în nas acestor patrupezi viteji... Dacă tot s-a redeschis sezonul la pedalat, poate caut să mă dotez cu aşa ceva...
Apropo, pe 11 aprilie, pe la 14:00, mi-am propus să pedalez prin centru pentru a admira panseluţele plantate de ADP. Am înţeles că se văd mişto din şa!
OK! Scap de maidanezii de lângă bloc, merg mai departe aparent către IOR. Totuşi, la o intersecţie, am continuat înainte şi am ajuns în Piaţa Muncii. Aveam eu nişte socoteli mai vechi pe acolo şi, din cauza asta, în prima fază am traversat zona îndreptându-mă către centru unde, fireşte, nu am ajuns pentru că am făcut stânga pe Dristorului. La capătul străzii, în intersecţia unde-mi amintesc că mi-era extrem de greu să trec pe când încercam să-mi iau permisul auto, mă trezesc din nou lătrat. Mă gândesc să alerg un pic şi acest erou dar am renunţat şi mi-am continuat drumul pe străzi neparcurse până atunci care, încet dar aproape sigur, m-au scos în Piaţa Alba Iulia. Rămân pe bulevard, reajung în Piaţa Muncii, merg un pic pe trotuar şi apoi, prin Ţuculescu- Şapte Drumuri (la naiba!!! amintiri stupide care crează reacţii şi mai stupide)- Câmpia Libertăţii ajung în IOR. Intru şi pe aici deşi n-aveam chef de urcat Dealul cu Dor, mă plimb un pic, începe o ploaie cu picături mari, apoi mă retrag încet spre casă.
A fost plăcut să pedalez pe străzile aproape pustii. IOR-ul l-am regăsit mult mai liber ca ieri. În curând, aici, cred că se va redeschide sezonul de raţoterapie şi de plajă...
Timp de mers: 1 oră 12 minute 44 secunde
Distanţă: 18,35 km
Viteză medie: 15,55 km/ oră
Viteză maximă: 28,5 km/ oră
Şi dacă tot m-a prins ora asta scriind, uite că am văzut ceva interesant anunţat pentru 17 aprilie 2010 ora 16:30, prima ediţie Bikewalk pe 2010. Vorbe despre asta, aici şi aici.
Locul de întâlnire este observabil pe harta copiată de la organizator:
În altă ordine de idei, nu este prima dată când constat că sărbătorile nu-mi priesc. Cred că mă-ntorc la muncă mult mai obosit şi enervat decât după un week-end normal...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu