Nouă evadare

Din nou pe bicicletă, duminică, într-o scurtă evadare de acasă.

De data asta am pornit fără o ţintă clară. Prin urmare, plecând de acasă pe la 5 pm, m-am trezit trecând pe lângă Real, prin faţa Bucureşti Mall, str. Valeriu Branişte iar mai târziu, din pură întâmplare, am nimerit prin Matei Basarab către Piaţa Muncii. Am trecut prin locuri noi şi prin locuri prin care nu trecusem decât rar până acum. Am tăiat intersecţii necunoscute, configurate diferit de cele prin care trec de obicei. M-am simţit destul de relaxat chiar dacă unele păreau mai complicate. Bine, era şi trafic lejer, plus că, înainte de a traversa, uneori, stăteam şi studiam şi apoi, când simţeam că am înţeles intersecţia, îmi croiam drum prin ea.

Odată ajuns în Piaţa Muncii am decis că e timp şi pentru o scurtă plimbare prin IOR. Am nimerit un sector de stradă care părea în lucru, într-o mică intersecţie am făcut dreapta şi, fără să fi ştiut dinainte unde ajung, m-am trezit pe un colţ al parcului venind din nou pe o stradă pe care nu mai umblasem niciodată.

În parc am căutat peninsulele şi, cu gândul la ideea de concurs pe drumuri prin păduri şi pe câmpuri, am încercat să merg cât de repede am putut pe potecile lor. Am prins cam 19 km/oră maxim, vizibil mai bine faţă de viteza mea obişnuită pe un astfel de teren, de maxim 10- 12 km/oră.

Tot în IOR, aşa cum mi se întâmplă destul de des, am agăţat o creangă. Un alt biciclist m-a făcut atent aşa că m-am oprit şi am observat că între timp creanga tocmai căzuse jos. Oricum, i-am mulţumit omului pentru buna intenţie şi m-am bucurat să constat că există o oarecare solidaritate între biciclişti.

Am mai constatat, în majoritatea situaţiilor resimţind o reală plăcere, că numărul de concurs de la Prima evadare atrage privirile. :) Deci îl mai las pe bicicletă. :D

La intrarea în IOR dinspre gura de metrou de la Poşta Titan am fost tentat să fac o poză dar... aparatul avea deja bateriile consumate de ieri. E mare mâncător de curent bătrânul HP Photosmart 735 dar mă bucur că mai merge şi acum, după atâţia ani...

Intersecţia de acolo avea semafoarele moarte aşa că am trecut mai greu decât de obicei prin ea.

M-am întors acasă după vreo două ore cu următoarele date în ciclocomputer: 25,14 km parcurşi, 1 oră 42 minute 49 secunde petrecute în şa, 15,04 km/oră viteză medie şi 30,2 km/oră viteza maximă.

Şi în plimbarea asta, prima dată observând acest lucru în Prima evadare, am constatat că a mea cască are nişte probleme. Ce mă deranjează? Păi... exact în creştetul capului (unde sunt eu cam lipsit de păr) benzile de pâslă sunt lipite cu un strat gros de lipici, strat care se simte neplăcut uneori. Este posibil să fie o treabă specifică unei căşti ieftine sau să mă deranjeze doar din cauza faptului că mi-am cumpărat (nu prea ştiam atunci ce să verific la o cască) din greşeală o cască cu o mărime mai mare decât mi-ar fi trebuit. Şi nu mi-aş face griji dacă nu m-aş gândi la eventualitatea unei căzături în care să mă lovesc exact în creştetul capului, caz în care proeminenţele de lipici m-ar putea răni. Poate totuşi nu cad! :D