Dintr-o veche Dilemă veche

Azi, plictisindu-mă oarecum de temperamente şi alte noţiuni din acelaşi domeniu, mi-am pus în rucsacul cu care am ieşit la plajă un număr oarecare din teancul de Dileme vechi necitite încă. Iar în numărul pe care l-am citit, în parte, azi, întins la soare, am găsit o poezie de Bacovia pe care o reproduc aici pentru cei care se plâng de căldură.

Decor

Copacii albi, copacii negri
Stau goi în parcul solitar
Decor de doliu funerar...
Copacii albi, copacii negri.
În parc regretele plâng iar...
Cu pene albe, pene negre
O pasăre cu glas amar
Străbate parcul secular...
Cu pene albe, pene negre...
În parc fantomele apar...
Şi frunze albe, frunze negre;
Copacii albi, copacii negri;
Şi pene albe, pene negre,
Decor de doliu funerar...
În parc ninsoarea cade rar...

Găsită în Dilema veche (rubrica lui Eugen Istodor, literatură română. pentru firme), nr. 190, 27 septembrie- 3 octombrie 2007