Enervarea de dimineaţă

S-a nimerit să parcurg ultima parte a drumului de la metrou spre firmă împreună cu un coleg. Încercând noi, mai degrabă de formă decât pentru a ne transmite ceva, să facem conversaţie ajungem la ideea de a muri sau de a fi afectat de suprasolicitarea de la locul de muncă. Ei bine, el, deşi nu pare un Dobitoc, afirma că poveşti în genul celei de la E & Y din vara trecută nu reprezintă dovezi ale faptului că se poate muri muncind. Eu îi spun doar că între cele scrise prin ziare şi situaţiile efectiv trăite de unii indivizi poate fi o diferenţă destul de mare. El nu s-a arătat dispus să continue discuţia aşa că nu am mai avut ocazia să-i spun că, aceiaşi solicitare, poate acţiona diferit asupra fiecărui individ în parte. Spre exemplu, un individ care munceşte cât mine pe, să dăm o sumă oarecare, 1000 de Euro va fi mult mai puţin afectat decât sunt eu. Motivul? Mie mi se pare stupid de banal: la mine suprasolicitarea de la muncă se suprapune peste diverse alte lipsuri pe care un individ corect plătit nu le resimte.