Iar pe două roţi

Dat fiind că diseară, de la 18:00, cu plecarea din Parcul Tineretului intrarea Şincai, porneşte marşul Cicloteque, iată-mă pedalând din nou până la birou.

Imediat după plecarea de acasă (8:35), pe când coboram scările blocului (doar când sunt extrem de obosit iau liftul, în rest, cu sau fără bicicletă, urc şi cobor scările) mi-am dat seama că schimbarea de rucsac nu o făcusem complet, uitând în rucsacul lăsat acasă încărcătorul telefonului care are bateria pe moarte.

Ajung jos, resetez ca de obicei ciclocomputerul, încep să pedalez, după câţiva metri mă latră doi câini (cunoştiinţe vechi, cândva un trecător îmi sugera că aceşti câini chiar mă vor muşca) care sunt apoi admonestaţi de o tanti cu un De ce sunteţi răi? Îmi venea să răspund eu în locul lor cu Pentru că suntem din fire agresivi şi, din cauza asta, ar trebui să fim eutanasiaţi.

Vin perpendicular pe Şoseaua Pantelimon, trebuie să o traversez şi să continui în stânga. De obicei manevra asta îmi punea răbdarea şi nervii la încercare. Acum a fost mai simplu. Acelaşi lucru urmau să-l facă trei maşini şi, undeva pe lângă ele, m-am strecurat şi eu. N-am mai apelat la trecerea de pietoni. Manevra n-a mers perfect dar oricum, m-am simţit mult mai puţin stresat decât de obicei, în aceiaşi împrejurare.

Mai pedalez un pic şi-mi dau seama că mi-am uitat ochelarii. De obicei îi uit, încă nu m-am obişnuit să-i am la îndemână lângă restul echipamentului.

Pe Fundeni scap nelătrat. În schimb, în două situaţii în care şoferii au dovedit bunăvoinţă unii faţă de ceilalţi (cei încadraţi pe bandă îi lăsau să intre pe cei care plecau din parcare), manevrele lor m-au luat un pic prin surprindere, eu fiind tentat să îmi păstrez viteza şi să ocolesc prin stânga. Totuşi, nemergând eu cu viteză exagerată, am frânat, am lăsat maşina să se încadreze şi apoi mi-am văzut de drum în urma ei.

Urma o nouă intersecţie în care de obicei mă simţeam incomod. Ei bine, acum am trecut relaxat şi prin intersecţia Fundeni cu Colentina. Până la Doamna Ghica s-a mers încet fiind, ca de obicei, coloană de maşini. Canalul parţial descoperit despre care povesteam în urmă cu nişte săptămâni era acum acoperit cu un model nou de gură de canal.

Odată ajuns în Petricani am apelat la altă strategie pentru a traversa. Pentru că traficul mi-a permis am abandonat dreapta şoselei, m-am oprit pe stânga sensului de mers la axul drumului şi, când s-a ivit ocazia, am traversat şi celălalt sens. Intru pe trotuar, merg relaxat până când mă obligă să mă dau jos de pe bicicletă îngustarea provocată de pământul rezultat în urma veşnicelor reparaţii.

La intrarea pe Fabrica de Glucoză era, ca de obicei, înghesuială. După câteva clipe de aşteptare trec şi eu, în două etape, pe partea unde aveam nevoie. N-am mai fost obligat să urc pe trotuar, ca în ziua cu greva metroului, aşa că am continuat fluent până la birou. Am ajuns la 9:15 rezultând că, din clipa în care am ieşit din casă până în clipa în care am intrat în birou au trecut fix 40 de minute din care am pedalat efectiv 30 minute şi 38 secunde, cu o viteză medie de 18,53 km/oră, o maximă de 32,9 km/oră pe care nu ştiu unde am prins-o pentru că nu am simţit nicăieri că aş merge atât de repede (e posibil să fi atins viteza maximă la una din coborârile de pe Fundeni), parcurgând ca distanţă 9,12 km.

A fost prima plecare pe bicicletă de când a apărut căldura. Ei bine, am pedalat în blugi (toamna trecută, când veneam cu bicicleta la job, îmbrăcam un pantalon de trening), nu m-am topit de cald, tricoul nu s-a udat mai rău decât într-o zi obişnuită cu rucsacul în spate, am ajuns relaxat. Totuşi, în ciuda senzaţiei de bine care se simte de aici, mă tot gândesc că ar fi interesant să postez o listă cu plusurile şi minusurile care apar, din punctul meu de vedere dacă, în sezonul fără zăpadă, renunţ la metrou în favoarea bicicletei. Ar fi un punct de vedere extrem de subiectiv pentru că, la fel ca oricare, percep lumea în felul meu.

Diseară, în funcţie de ora la care voi pleca de la birou (a cere o oră de învoire, asta-i problema zilei, deşi nu reuşesc să găsesc o logică pentru asta, mi-e în continuare aproape imposibil să cer aşa ceva), voi pedala direct spre casă sau voi participa la marşul Cicloteque. Dat fiind că m-am pregătit cu aparatul foto, mi-ar plăcea să ajung la marş.

Later edit: mâine noapte e Bikewalk. Detalii, aici.