Vorbind în pustiu...

Cu unii oameni este destul de greu de convieţuit...

Te trezeşti că de nervi, din invidie, prostie sau răutate ţi se murdăreşte sacul de dormit pe care ţi-ai promis că nu îl speli decât după mult timp de utilizare, dat fiind că o parte a echipamentului de munte pierde din calitate după fiecare spălare. Normal, te superi. Doar ai plătit jumătate de salariu pentru el.

Aştepţi momentul potrivit şi explici persoanei pe care o bănuieşti că ar fi făcut greşeala că unele lucruri este de preferat să nu fie făcute sub un impuls de moment, fiind mai bine să fie făcute, după o consultare prealabilă, de cineva care ştie ce e de făcut.

Ţi se răspunde cu tăcere. Te bucuri puţin sesizând că cel puţin nu ţi s-a răspuns într-un stil furios, aşa cum păţeai de obicei. Totuşi, tăcerea nu garantează faptul că rugămintea ta a fost înţeleasă. Şi atunci, ce soluţie să mai cauţi? Ajungi din nou să te gândeşti că lucrurile tale nu sunt deloc în siguranţă atâta timp cât o persoană care se lasă mânată de instinct are acces la ele. Te gândeşti să-ţi încui camera şi-ţi dai seama că, înainte de a face asta, este necesar să găseşti loc în camera şi aşa mică tuturor lucrurilor tale. Îţi dai seama că, punând încuietoare, te izolezi odată în plus de ceilalţi. Ce alegi? Te expui celorlalţi sau te închizi?

Timpul pare să nu mai aibă răbdare. În ultimii ani au existat deja 3 momente critice. Odată s-a dereglat "singură" o bicicletă, existând riscul unui accident dacă bicicleta nu era întâmplător verificată înainte de plecarea de acasă. Mai târziu un aparat de fotografiat a fost atârnat de o sfoară care, atunci când am trecut pe lângă ea având şansa de a salva aparatul, era la un pas să se desprindă de suport la unul din capete. Acum este murdărit sacul de dormit.

Eşti prea raţional, îţi dai seama că în această situaţie nu rezolvi nimic exprimându-te furios. În acelaşi timp eşti suficient de pragmatic încât să-ţi dai seama că este posibil să vorbeşti degeaba atât de constructiv cât eşti în stare, dat fiind că celălalt nu se schimbă decât dacă vrea, nefiind obligatoriu să-l schimbe vorbele tale. Îţi dai seama că există o problemă şi, indiferent cât ţi-ai stoarce creierii, nu găseşti o variantă de rezolvare acceptabilă pentru toată
lumea.

De parcă viaţa nu ar fii suficient de complicată şi în lipsa unor astfel de incidente...