Cicloamintiri...

Tot de sâmbătă şi duminică, două cicloamintiri...

Sâmbătă, pe când treceam intersecţia de la Universitate, de după un stâlp a apărut un fotograf. Am trecut şi, câteva secunde mai târziu, m-am surprins gândind că era destul de estetic felul în care pedalam şi e posibil să fi fost chiar eu subiectul acelui fotograf.

Duminică, pedalând în tăcere, mic dezavantaj faţă de ieşirile în grup, mă trezesc cu gura încleştată. Probabil eram aşa de secunde bune când am conştientizat senzaţia ciudată care m-a făcut să-mi mişc gura. După faza asta cred că m-am speriat puţin...